Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun

23 decembrie 2019

Fiul meu a împlinit 17 ani.

Când eram de 17 ani mă ofticam ca am deja 17 ani. Fiului meu îi place faptul că se desprinde treptat de 16 ani. Asta arată diferența esențială dintre o fată și un băiat. Fetelor, după 17 ani nu prea mai aveți încotro, ori rămâneți copii, ori scrieți primul vostru text original!

Salvador Dali- ?

24 decembrie 2019

Se apropie vertiginos Crăciunul. Din punct de vedere existențial aș putea spune că sunt un om normal, am angoase, am frustrări, am dureri (de cap, de inimă, de oase). Dar din punct de vedere personal aș fi preferat să fiu un tren accelerat, un oleacă mai puțin regulat - rapid și nu o femeie care să se creadă express, când de fapt este un amărât de tramvai într-un oraș provincial.

Despre carieră nu mai scriu că mă apucă ceața.

În ceea ce privește rateurile, lista este așa de lungă, încât de ele se vor ocupa cu sârguință generațiile viitoare de oameni de știință( chimiști, biologi, naturaliști, astronomi, cosmonauți, alchimiști, geodezi-psihologiști etc. ș.a.m.d.). Imaginați-va orice, oricât și oriunde.

Cam așa a fost anul curent trecut care nu s-a încheiat și se va prelungi mult în viitor.

A venit Crăciunul. Spre deosebire de anii anteriori, când mă agitam să găsesc un colind, anul acesta nu am mai putut.

 În schimb, m-am gândit să vă scriu niste glume. Probabil că nu e momentul cel mai nimerit și probabil că nu este nici locul potrivit. Normal ar fi fost să scriu o poezie sau o urare sau câteva propoziții cu rime care să includă cuvinte fatale, dar uite că nu asta e ceea ce se așteptă de la mine. În sfârsit.

Glume

Glume cu deosebiri

1.       Spre deosebire de adolescenții care sunt niște tipi adulții sunt toți niște tipe. La bătrânețe își revin.

2.       Spre deosebire de adolescenții de care sunt deosebit, un adult este un nonadolescent doar ca un pic mai nesimțit. Situația la bătrânețe devine culmea! După aia nici nu mai contează. 

3.       Spre deosebire de femei, care sunt toate sexy și potențiale parașute, bărbații sunt toți cool și fără nici un potențial de a pilota parașute, deoarece bărbații, mă refer la cei normali, care au un minim coeficent intelectual, pilotează avioane supersonice, fie de 3 luni, fie de 5 ani, mașini de mare tonaj care nu încap în nici un garaj  și nu în ultimul rând, ci în primul, benzi de magnetofon. Fie, și plăci de pick-up sau casete pentru casetofon.

4.       Spre deosebire de adolescenții de la mare, cărora le vin bine atât fostele, cât și actualele țoale, adulții din zonele limitrofe sau chiar marginale sunt niste nevrotici/psihotici care stau de dimineața până seara în slipi mai ales în spațiile nonpersonale cum ar fi: la coafor, în supermarket, în fața unui videoproiector, la un examen de simulare, când merg agale pe cărare, lângă un meridian sau glob pământesc fără Ecuator. Din acest motiv, acești adulți se comportă ca niște inculți. I-am încadrat în următoarele categorii:

a.       Adulți fără slipi. Aceasta este situația de maximă tensiune neuronală pe care o poate suporta o persoană normală care pretinde că face educație la școală.

b.      Adultul cu slipul prea mare. Aici hai să zicem că l-ai mai putea îndura, cu condiția să ai la tine o agrafă, un elastic, o bucată de curea. ( nm. să-i prinzi slipul, de-aia!)

c.       Adulți cu slipul prea mic.

Oricît ar părea de hilar, adulții cu slipul prea mic sunt de fapt singurii capabili să învețe ceva. Pe ăștia dacă îi apucă furia, merg și la olimpiadă, și la concursuri și la o paradă de costume pe stradă. Mă refer la adulții de la clasele a 12 a care dau bacul la materia mea. 

d.      Adulții cu slipul pe cap, sub braț sau la ciorap sunt de fapt niște variante legendare, care nu se încadrează în nici un tipar, de fapt din eroare, ei sunt tot adulți cu slipul prea mic sau prea mare sau fără slip ocazional, doar că vor să fie luați drept niște personalități originale cum ar fi Big Food, Ben Ten sau Big Mac. Uite că nu se poate, oricât s-ar strădui; le-a trecut vremea, li s-a schimbat vocea, le-a crescut nasul, li s-a îngroșat glasul. Trebuie să-și accepte soarta.

Sper ca în anul viitor Moș Crăciun să îmi aducă și mie o categorie de adulți adaptată unei situații geografice, geodezice și geopolitice cât mai strategice. Și de asemenea, sper să nu fiu implicată în nici un război civil pentru că, deși sunt un adult și, ca orice adult mă cred femeie, pentru războaiele civile nu prea sunt antrenată. Am făcut eu oleacă de sport, oleacă de gimnastică și un pic de yoga, dar foarte foarte puțin în comparație cu populația întregului glob. Și nici nu îmi stă în caracter să fiu o persoană diplomată. Zic asta în caz că ne atacă extratereștrii. Dacă ne atacă, eu mă dau imediat de gol că sunt om și nu pepene- verde sau soldat- îmbrăcat -în- pom. 

Mulțumesc frumos că m-ați mai vizitat din când în cînd în acest mediu personal și vă doresc un an frumos și un Crăciun binecuvântat!

despre ridicarea la pătrat a conceptului de idolatrie

Cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la revoluție scriu un banc de tip culme. Cei care au trăit în comunism știu ce vreau să zic.

banc-culme

personajul x: - care este culmea curajului?
personajul y: - să te urci pe statuia lui Lenin și să strigi: Jos lenin!
personajul x: - și care este culmea culmii curajului?
personajul y: - să te dai jos.

poezie de meditație portugheză

Kandinsky- Composition 

Bunului meu poet gay,

 dedicație lui Walt Whitman

se spunea odată, in zona Pacificului de Nord, că atunci când pinguinii înoată, e vremea ca prima frunză să cadă
dar eu nu înțeleg nici acum, n-am înțeles nici atunci și nici nu voi pricepe vreodată de ce pinguinii înoată.
spun asta pentru ca toți  pinguinii au în jurul lor multiple exemple, unele vulpi au plute, unii schiori au munte, există vulturi cu zbor odihnitor, care atunci când vor, se odihnesc pe cușmile păstorilor.
dincolo de aceste afaceri mărunte: de unde vii, unde te duci, și cat timp ai chef să te rotești în fața ființărilor, există totuși o nelămurire în mințile actorilor:
de ce nu s-a făcut Picasso toreador?
de ce revoluția pașoptistă nu l-a introdus și pe Whitman în decor?
cât de aproape de mașina cu aburi este presa țiganilor?
de ce lui Whitt nu i-a priit?
în ce mă privește pe mine, m-am săturat să fiu fugărit.
nu fiindcă sunt jidan, nu fiindcă n-am un an, nu fiindcă sunt pimpongar,
ci fiindcă nu sunt câine, ci om.
dacă nu ma sădesc, nu răsar.
dacă nu mă înfig, nu pot să împing,
dacă nu mă apuc, nu pot să mă duc.
îmi place și talpa, îmi place și ceafa, îmi place și glezna, dar nu când sunt așezată cu fața la papuc.

I love you, my whitt.

despre pamant si cer

Vasili Kandinsky

Despre oamenii veniti din cer nu se stie mai nimic

De unde si-au primit noii cercei si buclele cele noi

Cat de mult rabdatori sunt si cat de statornici cu unii ca noi

Dar despre oamenii veniti din pamant se stie aproape totul

Se stie ca se pot ridica purtati de fire subtiri si maini transparente, de albine sau carabusi

Se stie ca pot umbla pe role, patine, prin gânduri de seara, prin visele despre mine si tine,

Se stie ca au metehne diverse, cum ar fi sa manance lipici cu sclipici
se stie ca unii se duc cu drag in vizita la unchi sau bunici

Se stie ca au ore de lucru de-a dreptul perverse

Si pe deasupra se stie ceva ce nici nu se poate rosti si nici arata

Oamenii veniti din pamant ne pot imita.

revenire la Heidegger

     

V. Kandisnky

Am început blogul acum 12 ani, în august. Merci, Radu. Unul dintre primele articole se dorea dedicat lui Heidegger, dar din motive lesne de înțeles pe vremea aceea, nu l-am mai terminat. Azi m-am hotărât să adaug acelui articolaș, care nu mai există pe blog, nu știu de ce, poate tot eu l-am șters, poate a ajuns altundeva, o continuare care să îi dea sens și să se instituie ca o rezolvare și ca un început al unor clarificări ulterioare. Conceptul heideggerian care mă interesa atunci era cel de apertură. Am găsit într-o lucrare a lui Heidegger, o conferință ținută de filosof cu prilejul celei de-a 500- a  aniversari a datei înființării Universității din Freiburg im Bresgau un fragment interesant. Conferința se intitula Der Satz der Identität ( Principiul Identității).
        Scriu mai jos fragmentul care ar face un pic de lumină în conceptul de apertură heideggerian, bineînțeles pentru mine în primul rând:

       ”Principiul se înfățișează întâi sub forma unui principiu fundamental, care presupune identitatea  ca o trăsătură în ființă, adică în fundamentul realității existente. Acest principiu în sensul unei     rostiri a devenit pe drum un principiu de felul unui salt care se retrage din ființa ca fundament al realității existente și, astfel, sare în abis. Însă acest abis nu este nici nimicul vid, nici o stare confuză întunecată, ci: dobândirea-conferire a Propriului (dar Er-eignis). În dobândirea-conferire a Propriului(dar Er-eignis) vibrează esența a ceea ce grăiește graiul, care a fost numit odată casa ființei. Principiul Identității spune acum: un salt pe care esența identității îl cere, fiindcă are nevoie de el, dacă co-apartenența omului și a ființei trebuie să ajungă la lumina esenței evenimentului. ”
( Martin Heidegger- Principiul Identității, traducere de Ion Papuc, București, 1991, Editura Crater, 
pg. 18)

în asteptarea rezultatelor

1. silogism cu articole
Deoarece toți oamenii poartă maioul sub tricou și
Clark Gable poartă tricoul sub cămașă,
Rezultă că unii oameni poartă cămașa peste maiou.

2. silogism de sezon
Pentru că unele fructe sunt exotice și
Toate mandarinele sunt fructe
Rezultă că unele mandarine sunt exotice.

3. silogism cu papuci
Întrucât toate obiectele de încălțăminte sunt pentru picioare
și unele obiecte de încălțăminte sunt papuci
rezultă că unii papuci sunt pentru picioare.

4. silogism subcultural
Fiindcă  niciun actor de comedie nu este vrednic de plâns
și toți actorii de comedie sunt persoane optimiste
înseamnă că unele persoane optimiste nu sunt vrednice de plâns.



Ce trebuie să faceți:
a. identificați indicatorii de premise și concluzie și scrieți-i separat pe două coloane.
b. identificați tipurile de propoziții ( a,e,i,o)
c. stabiliți majorul, minorul și termenul mediu pentru fiecare raționament.
d. formalizați, identificând figura și modul.
e. acolo unde este cazul, precizați dacă sunt încălcate legi ale silogismului și explicați de ce.

bancuri

Doi bețivi se întâlnesc față în față, noaptea, sub un felinar.
- Îmi dați voie să trec printre dumneavoastră? întreabă unul dintre ei.
- Treceți, dar pe rând, zise celălalt.

Cu cerul înstelat deasupra și legea morală în mine

           Despre Kant se spun multe lucruri care au devenit folclor printre filosofi și care, de fapt, sunt eronate. De pildă, Manfred Kuhn scrie: ….Cele trei biografii despre Kant/1  ”….se bazează  exclusiv pe ultimii cincisprezece ani din viața lui Kant, adică de la aproximativ al șaizecișicincilea până la al optzecelea an. Se știu foarte puține lucruri despre Kant la treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani și aproape nimic despre Kant la douăzeci de ani. Toate afirmațiile despre regularitatea aproape mecanică ce stăpânea viața lui Kant- mesele pe care le oferea, relația sa cu servitorul, opiniile lui bizare cu privire la problemele cotidiene, toate acele lucruri care au devenit inseparabile de imaginea obișnuită a lui Kant - înregistrează în realitate mai degrabă semnele vârstei sale înaintate și declinul facultăților sale decât revelează caracterul omului care a conceput și a scris operele pentru care este cunoscut astăzi. ”

Prolog la ”Kant – o biografie”, Polirom, Iași, 2009

1.      Borowski, Wasianski și Jachmann au fost considerați cei mai importanți biografi ai lui Kant.

Ziua Recunoștintei

Cu ocazia Zilei Recunoștinței transmit în eter un mesaj pentru toți americanii de aiurea:
1. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, mamei mele, tatălui meu, fratelui meu mort și fraților mei vii (soră, frate, nepoți, cumnați, verișori, unchi, mătuși, nași născuți sau naturalizați)
2. Îi sunt recunoscătoare soțului, copilului și părinților mei prin alianță, atât morți, cât și vii.
3. Le sunt recunoscătoare prietenilor mei, celor pe care îi port în minte și în inimă și la care mă gândesc cu duioșie, colegialitate, dragoste și amiciție.
4. Le sunt recunoscătoare tuturor oamenilor care, de-a lungul existentei mele, m-au ajutat atât material cât și spiritual și  le doresc să trăiască mulți ani, să fie fericiți și să aibă parte de multă veselie atât în țara noastră, cât și în Europa, Asia sau America.
5. Le sunt recunoscătoare elevilor, președinților, directorilor și funcționarilor care mi-au ușurat viața de-a lungul existenței și nu m-au enervat și nu m-au stresat și nu m-au epuizat. Le urez să o țină tot așa! Vivat America!

cum sa faci rost de o saptamana proasta dupa ce ai avut un an tot asa.

Cum se scrie un dialog imaginar pornind de la un text al unui filosof consacrat.

”Omul este capturat de un destin creator, într-un sens cu adevărat minunat; omul e în stare

pentru acest destin să renunţe – câteodată chiar până la autonimicire  la avantajele echilibrului şi bucuriile securităţii.”

(L. Blaga, Geneza metaforei şi sensul culturii)

Gheorghe: Unde ai umblat in timpul examenului de bacalaureat? Nu trebuia sa fii la supravegheat?

Maria: M-a capturat un destin creator.

Gheorghe: In ce sens creator? La propriu sau la figurat?/1

Maria: Într-un sens cu adevărat minunat

Gheorghe: Si ai cedat? Ai fost in stare de asa ceva? In timpul examenului de bacalaureat?

Maria: Omul e în stare pentru acest destin să renunţe, dar eu nu sunt om, ci femeie cazuta si nu am fost in stare sa renunt.

Gheorghe: Deci ai renuntat sau nu ai renuntat?

Maria: La inceput nu am vrut, dar m-am gandit ca poate abtinerea de la renuntare este pacat. As fi putut urma sfatul dat de Lucian Blaga, cateodata e mai buna cunoasterea. Dar câteodată chiar până la autonimicire e mai buna renuntarea.

Gheorghe: Deci ai renuntat la avantajele echilibrului.

Maria: Da.

 Gheorghe: Sa te poti bucura de bucuriile securitatii?

Maria: Nu, am reuntat si la bucuriile securitatii.

Gheorghe: Mai, fata, nu e bine asa. Trebuia sa ramai numai la supravegheat, nu sa devii un supraveghetor dezechilibrat.

Maria: Da, nenea./2

Gheorghe: Pa.

 Maria: Pa.

1.      Conotativ sau denotativ.

2.      Acest dialog este dedicat elevilor care inca sufera ca nu le-a picat la bacalaureat Ion, Rascoala sau Padurea spanzuratilor, ci Blaga, Barbu, Bacovia.

Dear Mr Brasil

Cum se scrie un Dialog imaginar

Mrs. Pennar: Mă întorc pe seară de la cumpărături, cam prea pe seară după opinia mea, când mai toate pisicile încep să fie negre și mă întâlnesc pe scările unui mare magazin cu Pepe. Știu că este încă un meci în campionat. Nu cu Pele, ci cu Pepe. Bine, doar ne-am salutat. Nu era singur și, sinceră să fiu, nici eu nu eram. De la 2 la 1 am luat liftul spre oripilarea și consternarea coliftierilor, care au stat și mai burdușiți decât erau. Am stat cu spatele ca să nu îmi tragă una direct în față. Tu ce mai faci? Cum o mai duci?

Mr. Brasil: Bine, merci.

Mrs. Pennar: Te mai ocupi și la anu de orar?

Mr. Brasil: Depends. Ce vrei?

Mrs. Pennar: Păi să nu am ore cu a 12 a după ora 3.

Mr. Brasil: Ok. Se rezolvă.

Mrs. Pennar: Cool. Aș mai vrea ceva.

Mr. Brasil: Zi. Da mai repede că m-apucă seara.

Mrs. Pennar: Femeile de varsta mea pot purta cercei? Mă refer la cercei cercei, nu la clipsuri sau tortițe.

Mr. Brasil: Treaba ta. Eu nu mă uit la cercei. Întreabă și tu pe cineva care se uita la cercei. Ce sunt aia cercei?

Mrs. Pennar: Cercei de pus în urechi.

Mr. Brasil: Am crezut că de pus în buric. Ha! Ha!

Mrs. Pennar: Bine. O întreb pe maică-mea.

Mr. Brasil: Mai vrei ceva?

Mrs. Pennar: Nu. Noapte bună. Pa.

Mr. Brasil: Nb. Mai vorbim. Pa.


Acesta este un dialog imaginar. Orice replică este absolut întâmplător asemănătoare cu a oamenilor din jurul vostru. Deasemenea, asemănarea cu vreo personalitate din mass media este absolut întâmplătoare. Nu sunt responsabilă eu de felul cum interpretați voi povestea.

o scrisoare la disciplinele socio umane? cum?

My dear Brasil,

How are you? I'm fine, thank you.

My time is full, but today I can tell:

1. Time is relative. The space is infinite.

2. In addition, white is black and black is white. Ha! Ha! It's not a joke. I don't like this.

3. The woman is not a cat and the man is not a God.

4. Tomorrow is another day probably much better day.

With sympathy, S.

Importanța memoriilor pentru adolescenți- Text argumentativ

”M-am apucat să aştern pe hârtie această istorie a primilor mei paşi pe drumul vieţii, fiindcă nu m-a răbdat inima să n-o fac, deşi mă puteam lăsa păgubaş. De un lucru sunt însă convins: nu mă mai apuc în viaţa mea să-mi scriu autobiografia, chiar de-ar fi să mai trăiesc o sută de ani. Trebuie să fii straşnic de îndrăgostit de tine însuţi ca să-ţi dezvălui sufletul fără pic de ruşine. Singura mea scuză e că, spre deosebire de toţi cei ce mânuiesc condeiul, eu nu scriu spre a-mi atrage laudele cititorilor. Dacă într-o bună zi m-am hotărât să-mi însemn până în cele mai mici amănunte tot ce am pătimit de un an încoace, aceasta se datoreşte unui puternic imbold lăuntric, căci prea m-au uluit cele petrecute. Vreau să redau aidoma întâmplările, străduindu-mă din răsputeri să nu adaug nimic şi mai cu seamă să nu mă las ispitit de meşteşugul scriitoricesc; un literat scrie treizeci de ani şi până la urmă nici el nu ştie de ce s-a trudit atâta amar de vreme. Eu nu sunt scriitor şi nici nu vreau să fiu, căci aş socoti o necuviinţă şi o mârşăvie faptul de a-mi da în vileag toate tainiţele inimii şi de a face negustorie la taraba lor literară cu descrierea meşteşugită a simţămintelor mele. De aceea mă şi înfurie presimţirea că, pe cât se pare, n-am să pot ocoli cu desăvârşire descrierea sentimentelor şi a gândurilor pe care acestea ţi le stârnesc (nici chiar pe cele mai vulgare), deoarece influenţa literaturii este atât de nefastă, încât te corupe chiar şi atunci când te îndeletniceşti cu ea numai pentru sufletul tău. Mai ales cugetările tale personale pot părea uneori foarte banale, fiindcă un lucru pe care tu pui mare preţ ar putea să nu prezinte nici un interes pentru altcineva. Dar să lăsăm la o parte aceste comentarii, cu toate că ele ar putea servi drept prefaţă, căci alta tot nu am de gând să scriu. Să intru aşadar în subiect, deşi cred că cel mai greu e să începi un lucru, oricare ar fi el.” 
F.M. Dostoievski - Adolescentul p. 5

cronica filmului slab

un film ”infantil”

”Un sfert din timpul filmului ascultăm melodiile cam fade, însă nelipsite de o oarecare undă lirică, melodii scrise de compozitorul american de muzica usoară Antony Velona. Celelalte trei sferturi se salvează însă greu din mrejele plictiselii. Subiectul, inspirat din basmele autorului Micului Muck și Inimii reci, Wilhelm Hauff, oferea suficiente posibilități de tratare, prin romantica istorie a circului , descins cu cortegiul său de surprize și bucurii, într-un orășel îndepărtat, ai cărui locuitori se sufocă sub tirania unui stăpân  neomenos. Din păcate, o lipsă atotputernică de fantezie și acuratețe regizorală întunecă farmecul povestirii, îngroașă tâlcul moralei, lăsând finalmente spectatorilor neplăcuta senzație că sub firma filmului muzical li s-a oferit cu stângăcie un basm cântat pentru copiii bătrâni. ( Olteea Vasilescu)

•Descrierea filmului: Muzicantul, o producție bulgaro-americană, regia Dima Kolarov, cu Emmet Kelly, Burt Stratford, Katie Dunn, Mihail Mihailov, Leo Conforti, Bogomil Simeonov, și copilul Oleg Kovacev. ”( articol din revista Cinema, pagina  a IV a , nr.3 din '63)

Thanks, R.G.

p.s. 1. Am scris articolașul pentru că îmi imaginez că voi reuși să scriu și eu niște articolașe despre câteva filme pe care, deasemenea îmi place să cred, voi reuși să le vizionez la cinema Unirea vara asta. Nu știu când și nici cu ce ocazie, poate cu Erich, poate cu mama, cu Nikki în niciun caz, fiindcă animalelor nu li se dă voie în sălile de cinema.
2. Nu am găsit nimic despre film pe net, am pus un clip cu muzicianul care a mai redus plictiseala.

Prefață

Anthony Kenny- An Illustrated Brief History of WESTERN PHILOSOPHY

PREFACE

            În urmă cu 52 de ani  (65 în 2019 nn. )Bertrand Russell a scris O istorie a filosofiei occidentale, care este încă populară. Când mi s-a sugerat că aș putea scrie un echivalent actual al acesteia, am fost la început descurajat de provocare. Russell a fost unul dintre cei mai mari filosofi ai secolului a și câștigat un premiu Nobel pentru Literatură: ar putea cineva să se aventureze pentru a-l concura? Cu toate acestea, cartea nu este în general considerată ca fiind una dintre cele mai bune ale lui Russell, și el este celebru pe nedrept într-un fel pentru ea, căci a neglijat doi dintre cei mai mari filosofi, pe Aristotel și Kant. Mai mult decât atât, a operat cu presupoziții despre esența filozofiei și metodele ei care ar fi respinse astăzi de majoritatea filosofilor.

Existau și câteva argumente care ar fi făcut necesară o istorie a filosofiei: ea ar fi trebuit să ofere o imagine cuprinzătoare pentru omul contemporan. Cartea lui Russell cu toate aceste informații inexacte rămâne însă o carte încântătoare și pe mulți i-a făcut să aprofundeze acest domeniu al filosofiei imediat după prima ei lectură. Astfel, cartea mea - mi-am zis,  își va propune același scop ca și cea a lui Russell: să o scriu pentru cititorul cu un nivel de cunoaștere generală care nu are nici o pregătire specială în filosofie, și care dorește să învețe despre contribuția pe care filosofia a adus-o culturii în care trăim. Am încercat să evit folosirea termenilor filozofici fără a-i explica atunci când apar prima dată.

Dialogurile lui Platon sunt un exemplu bun: Platon a fost capabil să prezinte puncte de vedere diferite în filozofie fără a fi nevoit să folosească  un vocabular de specialitate, pentru că de fapt pe vremea lui nici nu exista așa ceva. Din acest motiv, printre altele, am tratat mai multe dintre dialogurile sale pe parcursul unei părți însemnate din capitolul al doilea și al treilea al cărții. Stilul lui Russell are o calitate, pe care cu greu aș putea-o egala - o mare claritate și vigoare (el a scris dealtfel o dată că modelele sale de scriitori au fost Baedeker și John Milton).

Un proaspăt cititor de filosofie va trebui să recunoască faptul că unele părți din această carte sunt dificil de urmărit. Trecerea prin apele filosofiei nu este ușoară, ele nu sunt de mică adâncime și fiecare novice în filozofie trebuie să lupte pentru a se menține la suprafață. Dar am făcut tot posibilul pentru a asigura cititorul că dificultățile pe care le va întâmpina nu sunt de orice natură, ci vizează doar problema pusă în discuție. Nimeni nu poate să explice prea clar ce este filosofia și de fapt orice explicație s-ar da, ea este doar aproximativă. Cel mai bun mod de a învăța filosofie este de a citi operele marilor filosofi.

                   Această carte își propune să îi arate cititorului ce subiecte au interesat pe filosofi și ce metode au folosit ei pentru a și le clarifica. Prin ele însele, rezumatele unor doctrine filosofice sunt de mică importanță: cititorul poate fi ușor indus in eroare atunci când se prezintă o doctrină  a unui filosof fără să se indice și metoda filosofică prin care acesta a ajuns la ea. Din acest motiv, în carte eu fac tot posibilul pentru a prezenta( și critica) raționamentul folosit de filosofi în sprijinul tezelor lor.

Vreau să spun că nu este deloc o lipsă de respect să te angajezi într-o dispută cu marile minți ale trecutului. Aceasta este de fapt maniera în care îl iei pe un filozof în serios: nu prin a reproduce textul său, ci prin a lupta cu el, a-i descoperi punctele forte și cele slabe. Filozofia este simultan cea mai interesantă și cea mai frustrantă dintre domenii. Filosofia este interesantă, deoarece este cea mai cuprinzătoare  dintre toate disciplinele, simpla explorare a conceptelor de bază ne face să credem că putem discuta cu oricine orice, că mintea noastră stăpânește orice subiect. Mai mult decât atât, pare că nu avem nevoie de nicio pregătire prealabilă, de nici un fel de instruire. Oricine poate face filosofie, orice om care este dispus să gândească ceva dificil și să fie atent la modul în care se raționează. Dar filosofia este, de asemenea, frustrantă pentru că, spre deosebire de disciplinele științifice sau istorice, nu ne oferă informații noi despre natură sau societate. Filosofia urmărește să nu ofere cunoștințe, ci înțelegere; și istoria sa arată cât de dificil a fost, chiar și pentru mințile cele mai sistematice, să dezvolte o viziune completă și coerentă. Se poate spune fără exagerare că nici o ființă umană nu a reușit încă să ajungă la o înțelegere completă și coerentă, orice limbă am utiliza pentru a gândi gândurile noastre cele mai simple. Nu este un accident că omul pe care mulți îl consideră fondatorul filosofiei ca disciplină conștientă de sine, Socrate, a susținut că singura înțelepciune pe care a posedat-o- a fost cunoașterea propriei sale ignoranțe. Filosofia nu este nici știință, nici religie, deși istoric, s-a împletit la un moment dat cu ambele.

Am încercat să scot în evidență și modul în care multe domenii ale filosofiei s-au dezvoltat plecând de la reflecția religioasă și știința empirică. Multe chestiuni care au fost tratate de filosofi mari din trecut ca probleme filosofice, în zilele noastre nu mai sunt considerate astfel, pentru că ele sunt revendicate de alte discipline. În consecință, m-am concentrat asupra acelor domenii ale eforturilor lor care sunt în continuare considerate filosofice, precum etica, metafizica și filozofia minții. Asemenea lui  Russell - am făcut o alegere personală cu privire la ce filosofi vor fi  incluși în această istorie, precum și spațiul pe care îl voi dedica fiecăruia. Nu am, cu toate acestea, decât nume care sunt acceptate ca făcând parte din tradiția filosofiei. Dar, ca și el, am inclus articole despre gânditori care nu au fost filosofi, dar au influențat gândirea filosofică, de aceea atât Darwin, cât și Freud apar pe lista mea. Am dedicat un spațiu considerabil filozofiei antice și medievale, deși nu la fel de mult ca Russell, care la jumătatea cărții sale s-a oprit brusc la Alcqin și Charlemagne. :)

Am încheiat povestea în timpul celui de-al doilea război mondial și nu am încercat să acopăr filosofia continentală a secolului XX. Din nou, ca și Russell, am schițat contextul social, istoric și religios în care au trăit acești gânditori prezentând mai pe larg trecutul și mai succint perioadele istorice apropiate de prezentul nostru, în ideea că acesta este deja familiar.

Nu am scris pentru filosofi profesioniști, deși, desigur, sper că vor găsi expunerile mele exacte, și vor oferi cartea mea ca bibliografie studenților lor.  Pentru cei care sunt deja familiarizați cu scrisul meu, vă mărturisesc că ele sunt tributare formării mele pe direcția filosofiei medievale și a analizei lingvistice, direcție dominantă încă din secolul trecut în mare parte in spațiul vorbitorilor de  limbă engleză.
           Sper că publicarea acestei cărți va transmite  cititorilor interesați de filosofie cate ceva din curiozitatea și entuziasmul cu care eu m-am apropiat de gânditorii trecutului și îi va incita să se arunce pe operele propriu- zise ale acestora.
             Sunt recunoscător editorilor Blackwells și lui Anthony Grahame, pentru asistență în pregătirea cărții; celor trei arbitri anonimi care mi-au făcut sugestii utile pentru îmbunătățirea ei. Sunt deosebit de recunoscător soției mele, Nancy Kenny, care a citit întreaga carte în manuscris și mi-a semnalat multe pasaje neinteligibile pentru un non-filosof. Sunt sigur că mai ales cititorii mei vor înțelege de ce le sunt recunoscător.

I. Ianuarie 1998

           Îi sunt recunoscător doctorului D. L. Owen de la Universitatea din Minnesota și doctorului I. J. de Kreiner din Buenos Aires, care a evidențiat o serie de mici erori în prima ediție a acestei lucrări. II.Ianuarie 2006


traducere cu Google Translate.
Thanks!

Despre agricultură în secolul a XVIII – lea

peisaj.

”Lui Afranio, mulțumit de starea presentă a lucrurilor și nepăsător față de nou, i se opune în fapt inovatorul Cresippo, cititor la zi a tot ceea ce se scria atunci în Europa privitor la agricultură și bine informat, măcar din auzite, dacă nu din proprie lectură, despre eseul Pomona al englezului John Evelyn, teoretician al grădinăritului și al gravurii (care a trăit în secolul dinainte, și ostil revoluției puritane), care oferise în jurnalele sale din Italia și Franța o fascinantă imagine documentară a Europei secolului al VIII-lea, mai ales în măsura în care putea fi cît mai departe de idealurile estetice profesate în mod implicit de scriitorii de la Il Caffé( cu excepția poate a lui Alessandro Verri, al cărui iluminism se va stinge, ca să spunem așa, în preromantismul poeziei ruinurilor) adică marile grădini baroce din Roma și Frascati. Începea Afranio cu vorbe de admirație, chiar estetice, cu privire la starea câmpiilor în Lombardia, dinainte de reformele contelui Carlo di Firmian, care în epoca tereziană a introdus aici cultivarea intensivă:  “….de cu totul altceva avem nevoie decît să învățam precepte despre agricultură. Ne-am născut într-o țară în care agricultura a atins acea desăvârșire, încat nu mai poate primi nicio îmbunătățire. De vei încuviința și dumneata că nu există străin care, trecând prin acest stat să nu exclame: ’’Ce frumoase câmpuri! Ce rodnicie! Ce agricultură extraordinară!” Și adjectivele frumoase, extraordinară, referitoare la câmpii, la agricultură  semnifică o mai mare sau mai mică atitudine intențională a personajului cu intenția de a lauda aspectul unui peisaj agricol unde nu fuseseră introduse subtilitățile geometrizate care vor fi propuse de Cresippo, ceea ce este totuna cu un elogiu pe care, cu șase ani mai înainte îl formulase Parini în oda La vita rustica ( Viața rustică) despre inovațiile în agricultură: “Și tu, țăran harnic,/care pe urme noi vița/ știi s-o îndrumi pelcând-o/ca salcia plângătoare:/ și tu, care partea neroditoare/ a pământului tău o vei ști/ lucra cu un meșteșug/ neștiut părintelui tău:/ tu, prin cântecele mele urmașilor/ te voi face ferice….”

        Estetic raționalizator sună răspunsul lui Cresippo cu considerațiile sale privitoare la modul de a cultiva pomii de rod: pentru care el socotește dăunătoare spontaneitatea naturală, sugerând adoptarea de expediente care, țintind să mărească randamentul și să îmbunătățească produsul, în mod intenționat au artificializat câmpia, răpindu-i peisajului acea neașteptată varietate pe care Alfonso o lăudase. Și metamorfoza peisagistică profetizată de Franci anticipează cu mult radicala transformare adusă în peisajul agricol al unor regiuni italienești de inovațiile raționalizatoare ale tehnologiei, care, în deceniile trecute, au îngăduit realizarea acelei industrializări a agriculturii, la care, cu inegalabila previziune, pe când se ocupa de studii economice, s-a gândit regretatul filosof Ugo Spirito; asupra acestui subiect polemizând, mi se pare cu economistul agrar Arrizo Serperi, președintele, dacă memoria nu mă înșeală cumva, al Georgofililor din Florența.”

 (Rosario Asunto, Scrieri despre artă, ghețari și grădini, 1988, p. 15,16.)

Lacuna - varianta pentru liceu

            Știți că eu am ceva vreme de când le zic elevilor mei copii. Nu e prea ok. Profesorul meu din facultate, care mi-a fost coordonator de practică pedagogică mi-a zis odată când am numit un elev care trebuia să răspundă la logică: domnul elev este rugat să răspundă-  că nu este pedagogic să le dăm titluri nemeritate elevilor și nici prea multă atenție, ceea ce eu acum, când am, cred, mai mult decât vârsta pe care o avea dumnealui atunci - îmi dau seama că este perfect adevărat, mai ales în cazul elevilor de liceu care, atunci când eu intru în clasă își cer voie, asta dacă sunt încă în clasă
Ce vreau să vă zic este ca am avut un an care s-ar încadra la categoria zmeurica, nu de aur, nici de argint, nici de bronz, ci probabil de tinichea.  Bine că s-a terminat. Aproape. Urmează de fapt partea cea mai grea, examenul de bac la a 12 a unde logica este ultima și elevii nu mai au clasica zi de pauză.
Dar nu despre asta vreau să scriu, deși, uite că am scris deja. Vroiam să scriu despre Lacuna, o piesa faina a lui Ionescu care ar trebui sa se mai joace cândva. Am reușit să fac totuși anul acesta și teatru, un spectacol care avut si spectatori, câțiva profesori și câțiva elevi de la gimnaziu și de la a 10 C. Am reușit, cu patru elevi să realizez Lacuna, cum vă ziceam deja, vedeți, vârsta începe să își arate însușirea, într-un timp minim ca să nu deranjez onoratele prefețe care au grijă de prezențe.
Au jucat Alexandra Ionescu, rolul Menajerei, Roxana Lupu pe cel al Soției, Renaldo Chisaliță pe cel al Prietenului și Robert Asurdoaie pe cel al Academicianului. A fost un spectacol destul de bine legat, cei câțiva spectatori s-au amuzat, eu am reușit să îmi închei anul fără sentimentul copleșitor că sunt profesorul cel mai ratat.
Va arăt câteva fotografii din repetiții și una din spectacol. Nu vă zic care din ele este din spectacol, vă las pe voi sa ghiciți. Am editat fotografiile cu un program din windows și pozele sunt făcute fără o cameră profesionista, doar cu telefon. Piesa s-a desfășurat în Sala de Muzică.

E. IONESCO -”LACUNA”- IN AȘTEPTAREA REZULTATELOR DE LA BAC

Soția- S-AU AFISAT REZULTATELE?

LACUNA DE IONESCU- SCENA PREMERGATOARE ANUNȚĂRII REZULTATELOR LA BAC

LACUNA- E. IONESCU- SCENĂ DIN REPETIȚII- SOȚIA ȘI PRIETENUL ACADEMICIANULUI

”SOȚIA:- MĂ GÂNDESC LA EL, NENOROCITUL. CE VOR ZICE ZIARIȘTII? CÂȚIVA PRIETENI VOR SUFERI, DAR CEILALȚI, CEILALȚI....CEILALȚI SE VOR DISTRA.”

PERSONAJELE ÎN ORDINEA INTRĂRII IN SCENĂ: SOȚIA, PRIETENUL, MENAJERA. 

SOȚIA: - IȚI MAI AMINTEȘTI CE-AI SCRIS? 

ACADEMICIANUL - AM SCRIS DESPRE....AM SCRIS DESPRE.....AM UITAT.

ACADEMICIANUL, AJUNS  LA RECTORATUL FACULTĂȚII - AFLĂ CĂ NU ARE DIPLOMA DE BACALAUREAT. 

Despre anxietatea de categorii sau Oda salcamului

Rătăciții lumii au suferit în istorie de diverse maladii

Cea mai grea a fost anxietatea de principii

Ea s-a eradicat cu mutarea accentului pe ultimul i.

A urmat anxietatea de axiome.

Matematicienii au fost cei mai pricepuți să ne scape de ea deoarece au arătat că mai există și teoreme, definiții, reguli și norme.

Însă cu anxietatea de categorii este foarte greu de luptat.

Au încercat Platon și Aristotel

Au încercat Spinoza și Descartes,

până și marele Kant a încercat. Nimic, rezultatul a fost nul.

Cel mai greu a fost să se facă diferența dintre femeie și bărbat

Nu se știe de ce, poate pentru că era complet neimportant.

Cel mai torid sentiment l-au avut când s-au apucat de defrișat între esență și aparență

Care dintre cei doi poartă părul în coadă și care îl are retezat?

Din mijlocul unui relații între două noțiuni simple și concrete

au tâșnit din cenușa cuminte a minții două phoenix-uri, una decât alta mai albăstrii

Când s-a pus problema calității, o sută de păpădii s-au răsfirat pe câmpii

Din mii de picături de lichior de anason au curs universuri pline de vrăbii

Unii au zis că este de nevindecat

Unii au zis ca oricum lumea s-a schimbat și ar trebui căutat un tip de anxietate mai emancipat, cum ar fi anxietatea de aștri, piloni și pilaștrii.

Mie mi s-a părut totuși ceva interesant

Datorită ei am învățat că unul și cu unul fac întotdeauna 2. Bine, veți zice, comentariile sunt de prisos,
Lui Riemann i-ar fi plăcut probabil în continuare să fie singurul bărbat frumos.

În ce privește întrebarea, dacă la început a fost mirarea

În cazul meu, să vă spun drept, cea mai bună la gust rămâne floarea.

Viziune de Sfânta Treime

Cercul 

de Marin Sorescu

Mergeam pe drum. Era lună, așa, toamna.
Și mă ajunge din urmă și trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni...
Și, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare și greu - ca o șină de roată
de car.
Mă uit înainte; cercul își vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede și făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calotă, de la deal
- Il văzuși, mă?
- Il văzui. Și începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu, mai are butii de vin așa de mari,
Pleacă și se varsă putina...
Ne mirăm noi așa și ne dăm cu părerea,
Ăsta al lui Calotă se făcuse alb, îl cam
speriase
Drăcovenia,
Și mai apare și Gligorie.
- Il văzuși, mă?
- Nu-l văzui. Ce să văd?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghiță al lui Calotă s-a aplecat și i-a arătat
Urma în țărână. Lăsase o urmă ca de roată
de car.
-E, câte urme de roți nu sunt pe drum!
Cercul a trecut, așa, vălăntoace, prin tot
satul.
Unii îI vedeau, alții nu.
Așa, cam din trei, pe lângă care trecea,
Doi îI vedeau, unul nu...
Stând noi așa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuvă mare...
Și vedem nori de praf...
- Dați-vă la o parte, că vine... Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parcă se înroșise puțin
De-atâta alergat, de-atâta inspecție în
Comuna Bulzești...
Venea dinspre Prădătorul, trecuse ozaca
prin Frățilă
L-am apucat de mână pe Gligorie:
- Il vezi, mă?
- Ce să văd?
- Cercul
- Care cerc?
- Ăsta de trece acum pe lângă noi?
Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuiește,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu văd nimic.
Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: să fi zis
Că e roată de cabrioletă? nu, că n-avea spițe...
Și prea lumina... E așa ca o aoreolă de sfânt...
Ca și când capul vreunui sfînt s-ar fi rostogolit
în praf
Și aoreola lui îl poartă ca o șină...
Și-l îmbrăca în strălucire...
Mergea vîjîind... Și se înfierbântase de-atâta
învîrtit,
Scotea scântei, când se atingea de câte
o piatră.
Prin Seculești, acum era aici la Gura Racului
și precis
Voia să meargă și-n Nătărăi la vale...
M-am dat mai aproape și i-am simțit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie... a spumă
de geometrie,
Adică esența esențelor...
Am căzut în genunchi,
Așa de ușor și de delicat atingea pământul
Plin de gloduri, al satului.
Bă, calcă prin Bulzești, parcă-ar fi mers
Pe lună, tu-i mama măsii!
Mă trecuseră fiorii și aproape să-mi dea
lacrimile
De atata cinste și minune.
- E, acum iI văzuși? L-am mai întrebat odată
Pe Gligorie, care-și scotea pământul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce să văd?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecași, bă orbetule!
Că eu n-am ce discuta cu ăștia, care nu văd
decât
Ce le arată muierea!
- Hai, mă, îI trag pe-al lui Calotă...
Avusei noroc mare cu tine,
Că fuseși aici... că altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toată lumea,
Ce orbeți sunt în comuna asta.
Povestea cu cercul de foc, venit în inspecție
A circulat mult la noi, din gură în gură.
N-a reușit s-o stingă nici războiul al doilea,
Abia mai târziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi
Și, până la urmă, au biruit ăi care nu-l
văzuseră.

Cainii albastri ai lunii

Cine nu stie ca intre nori si ceata este o asemanare de decenta

Si norii si ceata indica o absenta

Si totusi atat norii cat si ceata nu pot ascunde

cat de subtire e luna.



Cum se poate uita o floare cand vine furtuna?

Nici fluturii nu pot sa se zbenguie intruna

 o simpla adiere poate sa zapaceasca

 o duna mare cat  luna.



Despre new york sunt multe povesti, unele cu pianisti, altele cu gangsteri

Din cateva condeie inca mai curge cerneala pe dale, spun multe jurnale

Si lui garcia loca i s-ar fi putut naste intr-o zi de miercuri o fata

Alba paloma, chichita, niña

pusa pe cantec, pusa pe glume.



Stiu ca veti zice e o lume nebuna

Din vechi manuscrise se scutura zgrume

Ploua cu roze, si-mprastie macii

Fuioarele de vise catre mintile surmenate

undeva prin lume

in loc de noua sute de soldati noi

suntem

numai noi doi.



Cat despre ziua de maine, mie nu-mi spune,

Cainii albastri ai lunii stiu ce-nseamna intelepciune.

Seară de mai

REFREN:

Alfred Sisley

O furnică stingheră în câmpia de note

Doi aștri de nisip ce ascund brațele Afroditei

Un salcâm care a uitat să se scuture peste creștetele bălaie

și, ca de obicei, în istoria lumii, 
de la Tarzan încoace,
inecuațiile cu cel puțin o necunoscută.


STROFA 1
Prinși de amurg, unii nori devin vâlvătaie, iar alții apă de ploaie
STROFA 2
cuprins de tristețe, un tânăr uită de propria frumusețe și acest lucru nu trebuie să dureze niciodată prea mult.
STROFA 3
Cu tine aproape o seară de mai este, pe ungurește spus, un adevărat câmp.
STROFA 4
Norii fuioare, stele surioare, vise răzlețe, scurte povețe, cireși cândva în floare, furnici mici urcându-se pe firișoare, zâmbete, zumzete, seara se-apropie și, pe furiș, din zefir tremurător se stârnește o adevărată vijelie.
STROFA 5
Undeva, sus, luna ne privește ascunsă sub nor. /1

1. poem inspirat de ziua de ieri.

Poem despre plop

Alfred Sisley- Peisaj

Se poate spune că bumbacul provine din lună, tot astfel cum frunzei de plop îi crește din fiecare visare cîte o inimă,

Într-un fel sau altul văzduhul trebuie umplut-  și plopul este,  pentru norul morocănos,  un complice frust și, să recunoaștem - înalt și făinos.

Auziți cum se bucură mierla și cum sporovăiește din frunzișuri lucioase - un cintez,  alături de altul - și-i ziuă în plină amiză!

Plop lângă plop - cu-o limpede pană - un înger trasează o notă prelungă pe-o singură strună. Din frunză în frunză, din creangă în creangă- vibrația sună-  se-strang trei secante –ntr-un con de lumină.

Crenguță de mâțișor

Dintre toate acele abstracții ale serii numai una a întins spre mine lumina

Blonde plete și sprintenă lună

În mijlocul cupolelor nopții atingere lină

Adiere de mai, vis în toamnă toridă

Nici nu au început aripile să prindă putere

Cuvântul a și început să coboare în săli neștiute, in palide trupuri, prin ziduri murdare

Desculți sunt păstorii…

Aceeasi orchestră,

Din nou Galeria, din nou Porumbescu, dar nu rapsodia,

Nu-i umbra amara in seara de vara, nu-i teama, nu-i vina.

Se poate ca peste toate urmele vieții să cada o mica scanteie

 si ea sa aprinda in flori si in frunze

un dor dupa -o ploaie sau dupa un
bleu din secolul conchistadorilor?

un scenariu

Ce este un scenariu?

   

 Uneori, scenariul de teatru este deja existent, un text dramatic scris de un anumit autor, pe care regizorul il poate folosi integral sau il poate taia.

Alteori, regizorul isi doreste sa realizeze un anumit gen de spectacol si apeleaza la un autor dramatic pentru a scrie scenariul. De exemplu, in Grecia antica, autorii erau angajati de catre regi pentru a scrie comedii sau tragedii.

Unele scenarii sunt romane adaptate, altele deriva din nuvele sau povesti.

In orice caz, la temelia unui scenariu sta un scriitor, fie ca este sau nu regizor.

In textul de mai jos este o incercare de scenariu. Ea apartine subsemnatei, care a preluat o povestire a lui Tolstoi si a rescris-o sub forma de monolog si dialog intre mai multe personaje.

Scopul a fost initial unul personal. Eram stresata si voiam sa ma relaxez.

Apoi am observat ca ar fi interesant daca ar fi transformat intr-un spectacol cu papusi.

Pe urma mi s-a strecurat in minte ideea de desen animat. Nu stiu daca nu exista deja. In orice caz scena cu prapastia este mult exploatata in cinema.

In cele din urma m-am gandit ca as putea folosi textul ca sa ii fac pe elevi sa inteleaga lectia Imaginatia, cel putin, daca nu si Atentia, Gandirea, Afectivitatea.

In orice caz, textul este foarte bun, demn de un scriitor nemaipomenit. Si aici ma refer la original.

 Il puteti citi in volumul 10 din Povestiri, editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1957, traducerea Petru Cretia. Sa nu cautati volumul la biblioteca scolii, l-am luat eu si il duc dupa vacanta.

Ce-a patit Mos Semion in padure

Monolog

Intr-o iarna, ma duc eu in padure dupa lemne, dobor trei copaci, le tai crengile, ii cioplesc; deodata vad ca s-a facut tarziu si ca e timpul sa plec acasa. Era vreme urata, ningea si viscolea.

Ma gandesc: o sa ma apuce noaptea si n-am sa mai gasesc drumul.

Imi indemn calul: merg si tot merg cu sania - dar de iesit nu pot iesi, padure si iar padure.

Ma gandesc: suba mea nu-i buna de nimic, am sa inghet.
Merg eu si tot merg, nu gasesc drumul; se facuse intuneric.

Imi venea sa desham calul si sa ma culc sub sanie cand aud in apropiere niste zurgalai.

Ma indrept eu intr-acolo si vad o troica trasa de cai murgi, cu coama si coada neagra, cu panglici impletite-n coama, zurgalaii luceau, iar in sanie sedeau doi flacai voinici.

Dialog 

Mos Semion : -Buna vremea, fratilor.

Flacaul 1: -Buna sa-ti fie inima, taica.

Mos Semion  : -Pe unde o fi drumul, oameni buni?

Flacaul 2: -Pai suntem chiar pe drum.

Ma apropii de ei si minune! Drumul era neted si netroienit.

Flacaul 1: -Hai dupa noi, imi spune, dand bice cailor.

Mos Semion ( aparte):  - Iapa mea e slaba nu se putea tine dupa ei.
( Prind a striga) : - Stati, fratilor!

 Flacaii, oprindu-se :

Flacaul 1:-  Hai!
Flacaul 2: - Vino langa noi.
Flacaul 1:-  Calul tau o sa traga mai usor sania goala.

Mos Semion: - Multumesc.

 Si m-am mutat in sania lor. Sania era buna, cu cergi.

Abia apuc sa ma asez si ei chiuie.

Flacaii, impreuna:-  Dii, calutilor!

Monolog

       Au luat-o murgii din loc de le zbura zapada sub copite. Dar, mare minune! Ce vad? S- a luminat, drumu-i neted ca gheata, zburam de mi se taia rasuflarea si crengile imi biciuiau obrajii. Ma prinsese frica. Ma uit inainte: vad un coboras foarte repede, iar la capatul lui - o prapastie. Murgii zburau drept catre ea.

Ma sperii si strig: - Usurel, fratilor, ca ma omorati!

Lor nici ca le pasa, radeau si fluierau.

Ma gandesc: - Mi-a sosit ceasul mortii.

Sania era chiar deasupra prapastiei. Deodata zaresc deasupra mea o creanga.

Ma gandesc  - Hei, duceti-va de rapa fara mine!

Ma ridic putin, apuc creanga si raman atarnat. Asa, atarnat, incep sa strig:

Eu: - Tine-i!

Si numai ce aud femeile strigand:

Femeia1: - Mos Semion!

Femeia 2: - Mos Semion!

Femeia 3: - Ce-i cu dumneata?

Femeia 4 : - Mos Semion!

Femeia 5: - Ce-i cu dumneata?

Barbatul1: - Mai, femeilor, ia suflati voi in jeratic.

Barbatul 2:- A patit mos Semion ceva urat de tot.

Atata ele focul. Eu imi vin in fire.

Eram in izba, ma apucasem cu mainile de polata, atarnam in aer si strgam ca un bezmetic…

Ia, numai un vis.



Dictionar, adaptat dupa dex online.

Troica= Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul.

Suba = Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați.

Izba=casuta de barne, specifica unor sate rusesti.

Polata = Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie.

Murgi= (despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu;

Multumesc Dex online.

Hristos a înviat!

p.s. icoana este de pe net. Multumesc artistului care a pictat. Este frumoasa si ma duce cu gândul la mai multe evenimente simultan. sper sa nu se supere ca este si pe blogul meu. cam asta pentru aceste zile, cu scuze pentru intarziere. 

Cu prilejul Învierii Domnului va urez tuturor sănătate și  fericire!

experiente scolare si extrascolare

am avut de a lungul vietii cateva experiente personale paranormale. vi le enumar  mai jos. sunt sigura ca va veti regasi si voi in rândurile urmatoare, asa incat va sugerez sa nu le puneti la sher ci sa le dati doar copy.



Expresii referitoare la FOC, AER, APA SI PAMANT

1.       A da apa la moara

2.       A lua foc de suparare

3.       A se da cu fundul de pamant

4.       A –i arde fata ca focul

5.       Pe umeri pletele-i curg rau

6.       Faima i  se duse ca vantul si ca gandul

7.       Avea ochii albastri precum azurul cerului

8.       Fata cu ochii verzi ca marea

9.       Cumintenia pamantului de Brancusi

       Avea un aer vesel

1    Se lasa usor dus de val

1    In sufletul lui ardea o flacara

1   Pamantul este a treia planeta de la Soare, iar din ocean a luat fiinta viata- pe o planeta care nu este foarte mare ( in comparatie cu Saturn sau Jupiter sau Marte etc.)

• Dati exemple de situatii care pot pune persoanele umane in stare de suprasolicitare

1.       Munca excesiva

2.       Boala

3.       Moartea cuiva cunoscut

4.       Calatorii in tari indepartate cu mijloace rudimentare

5.       Neputinta de a –si procura resursele materiale elementare

6.       Imposibilitatea de a comunica cu persoane aflate la o distanta foarte apropiata

7.       Incapacitatea de a se aseza undeva din cauza lipsei competentelor de asezare.

8.       Incapacitatea de a munci mai multe ore decat sunt necesare.

9.       Neputinta de a ramane in stare de veghe mai mult decat majoritatea persoanelor normale.

10.   Galagia pe care o fac surzii stresati

11.   Zbieretele orbilor suprasoicitati

12.   Cartirea ametitilor in mod firesc ascultati.

13.   Amenintarea cu moartea a soferilor suparati.

14.   Supraamenintarea supraveghetorilor supradotati.

15.   Scutirea brusca de taxe postale cand se trimit documente persoanle.

16.   Oprirea apei, curentului, gazului, internetului.

17.   Lipsa cataloagelor cand elevii trebuie notati.

18.   Pierderea unei idei principale fix cand se deschide usa de la intrare.

19.   Intreruperea unui discurs important de catre un elev preocupat de un servetel uscat.

20.   Poblema covrigului plan si a celui tridimensional.

21.   Problema gaurii din stratul de ozon combinata cu problema surplusului de dioxid de amidon.

22.   Certurile din famiie.

23.   Bolile copilariei.

24.   Vecinii galagiosi si nesimtiti.

25.   Accidentele de tren/avioane/parasute aflate in misiuni personale.

26.   Curatenia de Paste sau Craciun.

27.   Renovarea locuintei de catre alti factori de decizie decat locatarii ei.

28.   Mutarea saptamanala a elevilor din banci din motive disciplinare.

29.   Vehicularea unor ipoteze nefondate cu privire la starea generala de sanatate a persoanelor normale.

30.   Sexul in grup in tren sau in avion.

31.   Ginul tonic in loc de apa cu clor.

32.   Chioloti numai cu fir.

33.   Veleitati la care nu vreau sa aspir.

34.   Scoaterea unui butoi cu varza cand toata lumea e treaza.

35.   Calcarea pe un picior a propriului rozator.

36.   Craparea ecranului la telefon inainte sa apuc sa apas pe buton.

37.   Cerceii din inox.

38.   Manusile de box.

39.   Flori mortuare in loc de flori de sezon sau aniversare.

40.   Vigilenta in timp ce ma urmareste Carol al II lea (in somn).

41.   Perpetuarea speciei.

42.   Inmultirea populatiei.

43.   Momentul potrivit pentru actul II cand piesa are doar unul si acela ocupat cu servetelul umed/uscat.

44.   Cercevelele albe sau gri.

45.   Urechele roze sau maronii.

46.   Evenimente care decid soarta lumii si care nu exista decat in fotografii.

47.   Cinci sute sau mii.

48.   Cand se suna se iese sau se vine?

49.   Etc.etc.