Dimineaţă
gri- metalizat ca o maşină nou nouţă. Plecăm. Căpitanul vine şi-mi
spune<<<<<<<<<<<<<<<<<<,
care înseamnă pe limba noastră că va fi cerul albastru ca albăstrelele.
Mergem
spre Irlanda.
În
cabină este un cufăr cu cărţi vechi irlandeze. Răsfoiesc una. Este despre
animale, scene de vînătoare, cai alergînd pe pajişti, oi în ţarc, o vînătoare
de fazani. O alta are ilustraţii cu regele Arthur. Multe scene desenate se
petrec pe malul unor lacuri limpezi, înconjurate de munţi.
Frontiera
din sud
Un pîrîu
şerpuieşte de-a lungul frontierei. Ţărmurile sunt roz, ca pămîntul fără vegetaţie.
Pustiu în adîncime. Din cînd în cînd mi se face frig. Căpitanul scoate din
buzunar o cutiuţă muzicală. O balerină se învirteşte şi cutiuţa cîntă cu clinchete
cristaline o melodie clasică. Atunci frontiera se vede subţire şi pămîntul se rotunjeste
în zare.
-
Hai să plecăm de aici.
Ne intoarcem.
Urc în cabina mea şi vaporul pleacă pufnind. Iau o carte
şi încep să citesc. “Omul fără însuşiri “ de Robert Musil. Sunt la
volumul trei.
