Wittgenstein si Cercul de la Viena

Paul Klee 

        "Tractatus-ul a devenit repede celebru. Fapt straniu, mai ales ca este o carte cu un mesaj foarte metafizic si destul de formala ca si strctura, si totusi admiratorii sai cei mai entuziasti au fost pozitivistii anti-metafizicieni ai Cercului Vienez. 

         Grupul, care s-a format in jurul lui Moritz Schlick după numirea sa ca profesor de Filosofie a Stiinţei la Universitatea din Viena, în 1922, a cuprins filosofi, matematicieni, și oameni de știință. Printre membrii săi ii intalnim pe Friedrich Waismann, Rudolf Carnap și Otto Neurath.

       În 1929, după conferinta de la Praga, Cercul a emis un manifest, Wissenschaftliche Weltauffassung der Wiener Kreis („Punctul de vedere al Cercului Vienez cu privire la stiinta”) prin care a proclamat lansarea unei campanii împotriva metafizicii ca precursoare a unei științe vetuste.

Ideile cercului au fost publicate în revista Erkenntnis, („Recunoasterea”) fondată în 1930 și editată de Carnap in colaborare cu Hans Reichenbach de la Berlin.
Cercul s-a destramat în 1939 ca rezultat al presiunii politice, după ce Schlick a fost omorat de un student nebun.
      Ceea ce pozitivistii au pretins că preiau din Tractatus a fost ideea ca adevărurile necesare sunt necesare doar pentru că sunt tautologii."

ANTHONY KENNY- An Illustrated Brief History of Western Philosophy, Blackwell, 2006, p. 368. 

traducere cu Google translate.

"Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele"- L. Wittgenstein

  

Paul Klee 

" Legătura dintre lume si limbaj se face ca si cum am pune in relatie elementelor fundamentale ale mintii, aceste gânduri ascunse și obiectele cele mai simple ale lumii, cum ar fi atomii, care constituie substanța lumii.

   Cum se realizeaza aceste corelații, Wittgenstein nu explică; se pare ca este un proces misterios, specific fiecaruia dintre noi, iar rezultatul lui este limbajul privat.  
   O mare parte a Tractatus-ului isi propune să arate cum, cu ajutorul diferitelor tehnici logice, diferitele tipuri de propoziții pot fi analizate în combinații de imagini atomare.  Astfel, valoarea de adevar a propozițiilor știintifice ar depinde de valoarea de adevar a propozițiilor atomare din care au fost alcatuite.

Propozițiile logicii erau, inainte de Wittgenstein, considerate tautologii, adică propoziții complexe adevărate, indiferent de adevărul propozițiilor atomare; un exemplul evident este faptul ca  "p sau non p",  este adevărata si dacă p este adevărata si daca p este falsa. 1

Nota 1: (Wittgenstein este primul care arata ca valoarea de adevar a propozitiilor complexe depinde de valoarea de adevar a propozitiilor simple din care ele sunt alcatuite. El le numeste pe cele complexe - propozitii moleculare, iar pe cele simple- atomare.)

     Propozițiile care nu pot fi analizate în propoziții atomare se dezvăluie ca pseudo-propoziții,  care nu ne dau nici o imagine despre lume. Printre acestea, se pare, sunt propozițiile filosofiei, inclusiv propozițiile Tractatus-ului însuși.

La sfârșit, Wittgenstein compara profetic propria sa filosofie din Tractatus cu o scara care trebuie să fie urcată, iar cand scopul este atins, trebuie aruncata de catre cel care vrea sa vada lumea corect.  

Cu privire la metafizica, Wittgenstein spune ca ea încearcă să descrie forma logică a lumii;  fapt dealtfel imposibil. O imagine trebuie să fie independentă de ceea ce reprezintă; de asemenea, ea trebuie sa fie capabila chiar sa fie o imagine falsă. Dar, deoarece orice propozitie trebuie să conțină forma logică a lumii, nu ea este cea care o creaza. 2

(Nota 2: Limbajul nu creaza lumea, ci doar o descrie). 

Problemele filosofiei 3

 (Nota 3:  ale metafizicii, Wittgenstein reia o preocupare a lui Russell) 

     Ceea ce metafizicianul incearca sa spuna nu se poate spune de fapt, ci se poate numai arata. Filosofia nu este o teorie, ci o activitate: activitatea de clarificare a propozițiilor non-filosofice.

Odată clarificate, propozitiile vor oglindi forma logică a lumii și vor arăta ceea ce filosoful dorește sa spuna, dar nu poate spune.  Nici știința, nici filosofia nu ne pot arăta sensul vieții.

                             6.52 We feel that even when all possible scientific questions have been answered,

                             the problems of life remain completely untouched. Of course, there are then no

                            questions left, and this itself is the answer.  4

 ____________________________________________________________________________

(Nota 4: 6.52 Considerăm că și daca s-ar soluționa toate posibilele întrebări științifice, chiar si atunci problemele vieții tot ar rămâne complet neatinse. Desigur, atunci nu mai exista nici intrebari si chiar acest lucru este răspunsul cautat.)

          Credinta doar in nemurire nu poate conferi semnificatie vietii, deoarece nimic nu se rezolva prin existenta in eternitate. O viață veșnică ar fi la fel de enigmatica cum este si aceasta de aici de pe pamant. "Dumnezeu nu se dezvăluie în lume", a scris Wittgenstein; mistica inseamna nu un anumit fel de a fi al lumii, ci faptul ca ea exista.  

        Filosofia ar putea sa ne fie foarte putin folositoare, dar ea nu este totusi complet inutila, deoarece, daca face ceva, face odata pentru totdeauna. Asa a crezut Wittgenstein cand a scris Tractatus-ul, ca a rezolvat definitiv problemele filosofiei.  Dupa ce a scris cartea, a renunțat la subiect."5

(Nota 5:  A renuntat o vreme, vreo 10-20 de ani, dupa care l-a reluat in Cercetari.)

ANTHONY KENNY : An Illustrated Brief  Hystory of Western Philosophy, Blakwell, 2006, pg. 367-368. 

traducere cu Google Translate
p.s. notele imi apartin

Ce inseamna Analiza logica a limbajului la Wittgenstein?

Antony Kenny: 

Paul Klee

       " În limbajul comun, forma logică a gândurilor este ascunsă.

Unul dintre motive ar fi acela că multe dintre cuvintele noastre, cum  ar fi Bristol şi Londra, semnifică obiecte complexe.

Relaţia dintre judecati şi fapte va deveni limpede numai dacă obiectele complexe sunt analizate în mod logic pana cand se ajunge la cele mai simple. Pentru a realiza aceasta analiză, Wittgenstein a folosit o extindere a teoriei lui Russell, numita Teoria descriptiilor.

     De exemplu, expresia "Austro-Ungaria" poate fi considerată o descriptie clară a obiectul complex: Uniunea Austriei și Ungariei, iar teza "Austro-Ungaria luptă împotriva Rusiei" poate fi analizată, în conformitate cu Teoria descriptiilor, după urmează:

pentru orice  x și orice y, unde x = Austria și y = Ungaria, daca stim ca:
x este unit cu y
și x se luptă cu Rusia,

atunci și y lupta împotriva Rusiei.

        În propoziția astfel analizată, folosim expresia Austro-Ungaria doar cu scopul de a  evidentia cum se analizeaza logic un obiect complex. Dar aceasta este doar prima etapa a analizei logice, pentru ca si Austria și Ungaria sunt, fiecare dintre ele, la rândul lor, obiecte foarte complexe, iar extinderea analizei logice la acestea presupune multe alte tipuri diferite de obiecte aflate in tot felul de relatii spatiale si nu numai. 

       Dacă plecam de la analizarea unei propoziții, credea Wittgenstein, noi
vom ajunge în cele din urmă la simboluri care denota (trimit la) obiecte absolut simple (entirely non-complex objects ). Astfel incat, o propozitie complet analizată va consta dintr- o combinație extrem de lungă de propoziții atomare, fiecare dintre acestea fiind la rândul ei alcatuita din nume de obiecte simple, nume legate unul de celălalt în moduri care vor recrea, în mod adevarat sau fals, relațiile dintre obiectele pe care le reprezintă. 

      O astfel de analiză completă a unei propozitii este, fără îndoială, omeneste
imposibila; insa gândul exprimat prin ea sintetizeza o propozitie complexa pe deplin analizata. Gândul este legat de expresia sa în limbajul obișnuit prin reguli extrem de complicate, cu care noi operam permanent, insa in mod inconstient. "

ANTHONY KENNY:
An Illustrated Brief History of Western Philosophy, Blackwell, 2006, p.366.
traducere cu Google Translate