1.
El: - Omul trebuie să fie stăpânul animalelor și nu invers.
Eu:- Dar stăpânul bambușilor? Poate fi o ființă necatalogată?
El:- Un bărzăune cum ești tu?
Eu: - Da.
El: - Poate fi, dar nu mereu. Doar dacă rachetele rămân fără kerosen pe o perioadă mai lungă de două luni.
Eu: - Ok.
2.
El: - Cum stai cu bizonii?
Eu:- Bine. I- am prelucrat în fotoșop și sunt toți blonzi.
El: - Ha! Dar cu căprioarele?
Eu: - Fug de ele sau mă strecor prin spatele lor, să nu își dea seama că sunt mai mic de statură.
El:- Ți- e frică de căprioare?
Eu:- Înainte nu îmi era, dar de când le caută mamuților în coarne, mă tem și de umbra mea.
El:- Vezi că mamuții n- au coarne, au colți, sunt strămoșii elefanților.
Eu:- Or fi avut pe vremea altamiriștilor și lascauxilor, dar de atunci au evoluat și le țin pe cap.
El:- Vrei să zici de pe vremea vikingilor.
Eu:- Da, și de atunci.
El:- Sunt în ultimul hal de plictisit! Bagă niște bambuși, dar să nu mai începi să plângi!
Eu:- Nu, sper să nu. Mi- a ajuns de două ori în viață!
3.
El: - Nu prea zâmbești în fața camerelor de pe coridor. Ăsta e un minus care trebuie transformat în plus.
Eu: - Serios? Ce fel de zâmbet vrei? Arial, Times New Roman, Algerian, Calibri? Azi am avut peste 20 de fonturi, toate surde, majoritatea mute.
El: - Îmi place algerian.
Eu: - Și mie, ți- am furat ideea ca să îmi înnobilez ciracii.
4.
El: - Am auzit că te dai rotund în fața celor de- a 5 a.
Eu:- Da, din păcate.
5.
El: - Este Luckasiewich nume de fotbalist?
Eu: - Nu.
El: - Atunci de ce îi dai ignore?
El: - Da, ar trebui să îmi revin.
Eu: - Păi vezi!
