trenul
plecase din gara Vereşti
şi eu am rămas în sala de aşteptare
pe
ziduri umbrele noastre bete
în
birt aceleaşi femei
alte
mărci de ţigări dar tot chiştoace cu filtru
acelaşi
linoleu verde
Picioarele
tale se încălzeau lîngă sobă
atunci
am văzut că ningea şi era iarnă
o
sanie a oprit pe peron
din cînd
în cînd un om mai arunca un lemn în foc
totul era atît de epic
Rozul
pielii ca zambilele
Obrajii
ca trandafirii
Genunchii
de stînjenei
Pulpele
lalelele
Pîntecele
din flori de gutui
Lujerul
gîtului un crin
Imperial
Coapsele din petale de cală
Părul plin de
flori de bujori
Urechile
ca doi mărgăritari
Calcîiele
din petale subţiri de untişor
Pleoapele
ca
Ochii
Offf
