partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

duminică, 31 iulie 2016

ce este filosofia?

Dragii mei,
despre filosofie se pot spune unele chestii care o fac mai puțin hazlie,
de exemplu, Platon o vedea ca pe o regină neagră și rea care vine să te ia, trebuie să te pregătești nu glumă pentru întâlnirea cu ea.
lui Pitagora îi plăcea sportul, era cum s-ar zice azi, microbist. filosoful pentru el era un tip oleacă trist; în timp ce micii întreprinzători vindeau iarba de pe gazon, iar sportivii se întreceau să alerge cât mai repede după balon, filosoful se uita și se plictisea. Filosofia a apărut atunci când acest tip, care nici iarba nu fuma și nici pop corn nu manca a descoperit că acolo, pe stadion chiar se întâmpla ceva care avea legătura cu viața și culmea, cu gândirea și toată ființa lumii și a sa. ce este paradoxal e ca tot aia credea și matematica despre ea.
pentru Aristotel, filosofia era ca o funcție în spital. există peste tot în lume un șef de secție, unul pentru ortopedie, unul pentru oftalmologie, unul pentru chirurgie și tot asa. Aristotel, care le avea puțin cu medicina, (moștenire de la tac-su, nu de altundeva, că ar fi studiat 6 ani sau altele asemenea), vedea filosofia ca pe o patalama care te pune în cârdășie cu știința. În sfârșit, la Aristotel ce mi-e știința, ce mi-e arta...cam tot aia. Șefa era importantă, nu orice pușlama. deci, pentru tipul ăsta bine, plin de ghiuluri și nebun după praline, cea mai tare șefă din toate alea - alea era filosofia. Aristotel i-a zis într-o zi la ureche lui Alexandru, Maiestate, asta e Tipa cu virtutea, hai să o invităm o seară la cofetărie (v-am zis chestia cu pralinele, da Alexandru n-o știe) poate ne dă și nouă ceva, ție o împărăție, mie ceva logică sau o Academie, că măgarul de Platon a luat tot Lyceul și nu mi-a lăsat nimic și mie.

sa deducem deocamdată ceva din aceasta introducere cu perdea:
dacă instrumentul filosofiei pentru Platon era coasa, se poate spune că Platon este un țăran care tunde iarba întregul an?
iar dacă Aristotel iubește halatul alb cu patalama, este el un tip care nu a mai făcut duș de un an și ceva și trebuie internat pentru o baie ca lumea? Istoria antică spune că Platon era nepotul unui rege faimos, iar Aristotel un tip sclivisit și destul de porcos, mai ales când înjura femeile, sclavii și pe barbarii ăia care nu-i înțelegeau logica. dar cu toate acestea, Aristotel avea organ filosofic și știa când ceva mirosea bine și când nu era așa. (faza cu porcul este de la Homer împrumutată și vrea să vă spună că Aristotel era băiat, nu fată.)
În concluzie, filosofia este o chestie cu care nu prea se poate oricine juca dacă nu are, fie un instrument bun, fie o pilă pe undeva.

aceste lecții de filosofie le dedic fratelui meu, Costi, soțului Ancăi, Luci și tatălui meu, Ștefan.
tatăl meu nu s-a opus când am ales filosofia, fratele meu a fost sosia lui Kierkegaard, iar Luci mi-a spus de Paște: Adevărat a înviat!


luni, 25 iulie 2016

soarta din perspectiva cuiva ocupat cu garderoba

      
     Cum stăteam de dimineață și contemplam un ochi de perdea, adică în limbaj plastic, un pervaz pe care pisica dormea, mi-am dat seama sub formă de figură de stil că o lume azi începea. Nu știu cum se numește această figură de stil, poate e o metaforă, poate o inversiune, poate o analogie sau poate altceva. Fix când mă gândeam mai intens, a sunat cineva. Atunci am priceput că e vorba de cenzura aia de care pomenește Blaga, cenzura care nu te lasă prea mult să zăbovești lîngă o idee fără să apară ceva materie care te debarasează de ea..
Mi-am schimbat poziția în casă mai aproape de telefon, când îngerul mi-a tras un upercut in stanga de aproape m-a proiectat in balcon. Nu știu dacă era de bine sau doar mă zorea să pun și eu pe mine o haină, care să evidențieze ce este soarta. Am uitat să precizez că îngerul, așa invizibil cum era, purta deja melon, la o oră cam matinală după părerea mea.
Soarta, zise îngerul sub chipul unui croitoraș, punîndu-și aripioarele și aureola pe un umeraș, ește așa ca o cămașă de care te-ai plictisit deja. I-a trecut vremea când te dădeai mare cu ea, ești un pic mai ponderală la vârsta asta numită în mod optimist a doua și nu îți mai stă bine cu ea în forma inițială. N-ai ce face, trebuie să o porți azi, e adecvată cu ziua și cu situația și atunci pui mana pe o foarfeca, uite așa, și o ajustezi un picuț, pînă când poți ieși în lume cu ea.  Ajustatul nu trebuie să fie ceva complicat, poți de exemplu să reduci toată acțiunea la tăiat. Dacă ai să te simți mai veselă într-o zi ai putea să îi adaugi un peticel, o fundiță sau niște accesorii poetice pe undeva. Ai putea, dacă se uită mult timp o doamnă cruciș la ea, să îi coși și tu un tiv sau să o surfilezi la marginea vizibilă cu un pic de catifea. În orice caz, această cămașuță cioparțită te va proteja de arșiță, de un sărut pe buric și de cineva care vrea neaparat să te tatueze pe un omoplat în mod neanunțat.

P. S. Ce a urmat este într-un fel previzibil pentru un înger ordonat, și-a așezat pe umeri aripioarele și melonul cu aura, a întors pisica adormită cu fundul la mine ca să doarmă mai relaxat și nu știu să vă spun unde a plecat, eu m-am apucat de strîns niște penițe de pe jos cu ajutorul cărora acest text am redactat.

jos, am semnat,
al dumneavoastra devotat admirator Antonio

vineri, 1 iulie 2016

hiperbola


DRAGII MEI PRIETENI, si EU MA PREGATESC  pentr Bacul la literatură,

 Figura de stil:  Hiperbola

Hiperbola în literatură este o figură de stil care mărește totul, ca o lupă URIAȘĂ  pusă peste o firimitură de mâncare.  Hiperbola te face să vezi o prajitură ( TRIUNGHIULARĂ) diplomat care s-a așezat într-un balcon ( PĂTRAT) . Hiperbola te face să îți pui o intrebare, cine dintre noi doi este în eroare, eul liric, autorul sau cele două -trei cititoare?  Hiperbola este o figură de stil care mi-a venit aseară în întâmpinare, în sensul că m-am gândit și eu dacă e pe bune sau e visare.   Hiperbola în literatură înseamnă să vezi ceva dintr-o prespectivă care presupune distanțare.  De exemplu,  între geamul meu și blocul de vis –a- vis este o parcare și un câmp îngrădit. Daca m-ai intreba pe mine ce văd eu pe acel câmp, ți-aș spune că văd drumul către mare. Dar atunci aș apela la logică, despre care se zice ca e mai mult analogică.  Ea pleacă de la ceva deja știut( așa cum stânga apelează  la dreapta când are ceva de făcut).  Adevărul logic e tautologic: A și A înseamnă  A, A sau A înseamnă  A, dacă A, atunci A, A este echivalent cu A. etc, etc, etca.
Dar să nu mai plictisesc cu explicația, când de fapt doresc numai să măresc.  Mai bine să vă povestesc ceva.  Aseară stăteam la geam și mă uitam în zare...  Peste câmpul îngrădit am aruncat o punte de visare și pe ea am pașit cu o  dorință de elucidare.  În balconul de la doi am văzut un cal care se uita vis –a- vis. Era un cal mare în sensul ca abia capul lui se vedea și totuși balconul întreg ocupa. Calul era maro, de culoarea caramel, stătea nemișcat și se lăsa cu răbdare studiat. Eu așa am și făcut, m-am uitat ceva vreme la el, întrebând-mă dacă e pe bune, chiar există așa ceva, un cal așa mare într-o locuință de la bloc a cuiva, cum de e așa, cum de -l văd așa bine, unde e restul corpului, cum a ajuns acolo, cum o să plece și dacă mai sunt și alții ca el,  dacă în blocul de vis -a- vis este de fapt o herghelie întreagă, poate calul e de lemn, poate calul e ceva solemn. Poate e calul unui deputat, care vrea un loc în senat, poate e calul unui dictator care a vrut puțin aer, poate e un cal de mare pescuit, sărat și pus la uscat.

Cal
om
omom
 

În sfârșit, cu această hiperbolă în ureche și în nas, am plecat și m-am culcat. Dimineața devreme am verificat dacă misterul s-a menținut încă neelucidat. Să vedeți ce chestie, în balcon, lîngă cal era și un om.  Omul era tot mare, cam așa era proporția de la cal la om:

 Omul statea indreptat spre mine ca si cum ceva ar fi vrut sa imi spuna,  ceva important.









Conform teoriei interpretarii freudiene și platoniciano- phaidrosiene a viselor, daca vezi pe bune la mare un cal și ești încă îmbrăcat, s-ar putea sa iti uiti niste haine pe val.

Conform teoriei jungiene a viselor, calul vrea să spuna ca un stapin de cal nu e un stapin de bou si mai ales nu e un spin.




LinkWithin

Related Posts with Thumbnails