Primăvara este un băiat care traversează
aleea cu măceşe în mînă
Fire subţiri de iarbă poartă pe creştet
Şi viorele în ochi
Mohorît e oraşul şi umed
Pămîntul cel negru plin de seminţe
Băiatul duce cu el măceşele roşii
Şi din crăpăturile zidurilor, de după pietre
Ies pe rînd vacile Domnului şi buburuze
Primăvara este un băiat alb ca o lăcrămioară
Cu genele fine ca penele
El ţine în mînă o vază.
