I. Filme cu bunăciuni
Vară, vacanță
Mă uit la un film făcut special pentru ziua mea, ceva de genul „Nașul” sau altul în care îi vezi și pe Pacino, și pe De Niro, și pe Banderas și pe Jude Law.
Numai că în ăsta e plin de dive. Bărbații, deocamdată și anonimi și nu prea frumoși.
Excepție fac doi dintre ei.
Umorul filmului e sec, dar există.
Subiectul e peren: de ce se plictisesc bărbații de femei, de ce femeile care cred că le au pe toate nu le au și de ce ar trebui să fim gay.
Personajul principal e un tip căsătorit cu o tipă mișto.
În preajma lui apare o altă tipă mișto.
N-am văzut tot filmul, mă lupt cu domesticitatea din familie – curățenie, mâncare, spălat de vase și țoale. Văd bucățele zilnic, ca și când m-aș uita la seriale. Nu mă plâng, fac asta dintotdeauna. Mă îngrijorează numai faptul că, dacă m-ar invita cineva la un film, nu știu dacă nu aș simți nevoia (după 15 min.) să pun mâna pe ceva (pe altceva).
Deci, tipul căsătorit se întâlnește cu o tipă. Amândoi sunt sexy, iar ea e o bunăciune. Și începe dilema morală, întâi a ei, apoi a lui. Filmul (deocamdată) oscilează între bine și bunăciune.
La piscină, el îi propune să înoate împreună, cum fac prietenii, nu amanții. Sunt amândoi de acord că e moral.
Aici am rămas, la diferența dintre înotul moral și înotul imoral. Nu știu dacă va apărea și scena cu înotul amoral.
12.07.2024
II. Filme cu drogați
Când am văzut „Dincolo de limite” am știut că e un film educativ pentru liceeni. Sunt câteva scene hot, dar nu apare niciuna cu sex în trei.
Personajul principal este un scriitor în pragul falimentului scriitoricesc. Nu mai are idei, nu mai este inspirat, stă în cârciumi, povestește cam ce-ar vrea să scrie, dar nu scrie. Are o gagică, dar e sătulă de el, are o proprietăreasă – o bombă sexy care învață pentru Drept – și care îl f... la cap să-și plătească la timp chiria, în casă la el e cam ca în casa mea în săptămânile când sunt examene naționale – în sfârșit, viață de ratat.
La un moment dat apare un fost cumnat care îi dă o pastilă ultimul răcnet. Mai mult îl obligă să o primească, el nu prea vrea, e moral, s-a lăsat sau nici nu s-a apucat, chestii din astea. Pastila o ia mai mult de lehamite. După pastilă încep lucrurile să-i funcționeze normal în cap: se desparte de parașuta cu care era, și-o pune cu parașuta care-l bătea la cap cu chiria, face curat, începe să scrie ca un apucat, curg ideile pe el ca frunzele de salcie după primul strănutat, în sfârșit, nu mai e decât puțin moral, dar foarte productiv, sociabil, eficient, interesant, cool și, culmea- bogat! Face bani gârlă. Vrea pastile din nou. Cumnatul crapă împușcat de mafie. Îi lasă „moștenire” ditamai rezerva de pastile. Îl țin o vreme, după care începe să se dea în relații cu mafia rusească. Nu mai are pastile, nu mai are eficiență. Până la urmă am impresia că totuși nu se aruncă de la etaj.
Morala: - Nu vă drogați pentru nimic în lume! Mai bine rămâneți scriitori ratați. Când aveți inspirație, scrieți, când nu, povestiți cam ce-ați face dacă ați fi inspirați!
Distribuția o scriu mai încolo.
