In limba romana, cuvantul “control„ este un cuvant compus si atractiv totodata, mai ales in
societatea informatizata, cand spatiul virtual este din ce in ce mai larg, iar
cel material din ce in ce mai redus.
Cuvantul control, in societatea moderna are o
semnificatie deloc de neglijat, mai ales la adultul corupt de societatea
informatizata, deoarece el este un cuvant compus din doua cuvinte, cont si rol,
ambele cu o importanta covarsitoare pentru o persoana normala, care are si ea ca
toata lumea occidentala o baza materiala, care in limba engleza, limba
societatilor informatizate se numeste body, corp sau, cum spun francezii pe
limba lui cartesius, alias descartes, res extensa, care, tot, dupa descartes,
filosof rationalist la fel ca si pascal, in opinia mea si cred ca si a altora,
nu se opune lui res cogitans, ci dimpotriva, pe parcursul existentei noastre
omenesti, ii slujeste, asa cum un corabier nu el este cel care slujeste
corabia, ci viceversa.
La adultul normal, cuvantul control este si el
normal, si se scrie ctrl.
Ei, dar la adultul solitar/solidar cuvantul
control nu mai este normal. Apesi pe el si nu vrea. Vrei sa selectezi toata
lista si te enervezi. Cauti sa rezisti, dar situatia devine din ce in ce mai
grea. Incerci sa inlocuiesti comanda cu shift si vezi ca nu e totuna. Asociezi
controlul cu alt si delete si trebuie sa repeti operatiunea. Dai restart odata,
dai restart de doua ori, de trei ori, pana la urma cedezi, te trantesti in pat
si incepi sa realizezi ca trebuie sa faci altceva.
De ce? Pentru ca in limba romana cuvantul
control este de fapt altceva decat cuvantul vointa heteronoma. Cuvantul control
inseamna efort sustinut si obositor, zi de zi si ceas de ceas.
Si cand te uiti inapoi, vezi ca tot acest
efort a omis un pas. Cel putin in existenta mea ca profesor. Nici un ban in
cont, nici un rol in tot acest an stupid despre care am sa va vorbesc
altcandva. Dar vorba lui Creanga, cand ma gandesc ca sunt unii care stiau deja
asta, ma bucur si eu, lumea in care am ajuns nu este pustie, prin ea paseste
prin fiecare rand o metafora al carui autor nu este imaginatia, ci fantezia
altcuiva decat a mea.
va cer scuze dragi cititori, voi adauga majuscule ulterior. daca am timp, chiar azi dupa amiaza.
