Pe baloţii mari şi pufoşi de
lînă stătea sfetnicul împăratului scrutînd orizontul. Din depărtare, cu doar
douăzeci de ani în urmă, împăratul venise cu o mică escortă şi, ridicînd în aer
arătătorul arătase vîrful unui bambus pînă la care trebuia să se înalţe
palatul. Acolo avea să locuiască prima din cele 100 de concubine ale sale.
Acum cele 100 de concubine,
care la început coseau în gherghefuri mici păsări colorate şi liane lucrau tapiserii cît peretele. Împăratul era
disperat. Stătea în faţa paharului cu sake şi vorbea doar cu sine. Într-o zi îi
crescu în vîrful capului un coc mic, răsucit, iar perciunii îi coborîră ca la
evrei. Ochii aveau gene lungi şi negre şi gura se rotunjea delicat cu zîmbetul
celei de-a 36 -a gheişe. Se apropie de oglindă şi o sărută. Apoi fugi ca vîntul
care se luptă cu umbrelele deschise. Afară ploua ca din ochii celor 100 de
concubine.
