Se
făcea că eram o sirenă
Ulise
se dădu jos din corabie
Aşa
cum te dai jos dimineaţa din
Pat
şi îţi cauţi cu vîrful
Piciorului
papucul.
Aşa
pipăia Ulise creştetul meu de sirenă
Apoi
se aşeză în mijlocul mării pe
Un scăunel,
deschise o undiţă lungă
Cu mulinetă invizibilă
Şi începu să
tragă din adînc sirenele una cîte una
Ele se zvîrcoleau în aer
mai mult de plăcere decît de durere
Şi cădeau teatral
pe puntea corabiei
Pînă cînd un
marinar venea
Le punea la
urechi o pereche de căşti albe
Şi le ducea într-un
acvariu strălucitor.
