din cerul, ca o pisică albă ce se
scutură de purici
tu, ascuns în
blana măruntelor întîmplări
cum mi te bagi pe sub pielea
mea de rinocer
şi lumea devine elastică şi fragilă ca o lamă
luna luminează ascunsă în gene
plecate
umbrele celorlalţi ce fug pe
alături
în cîmp am rămas numai noi pe
două cărări
eu care plec mereu şi tu care
mereu vii
într-o zi ai să mă prinzi de o rochie şi ai sa-mi spui: fato, stai!
