-Să îmi iau pantofii negrii?
-Sunt frumoşi, ia-i.
-Au şi talpa joasă, putem să ne plimbăm prin pădure.
-Ia-i.
-Virgil, tu crezi în lentilele de contact?
-În ale mele, da
-Fiindcă sunt albastre.
- Să nu uiţi umbrela.
-Plecăm?
………………………………………………………
-De ce eşti aşa?
- A început ploaia şi n-am putut deschide umbrela imediat. O femeie m-a ajutat, spunea că mă cunoaşte.
…………………………………………………………………….
- Tu cum te simţi? Tot aşa?
- Ca o uşa ruginită? Nu. Eu mă simt ca o buturugă bătrînă, traversată de furnici şi plină de muşchi.
………………………………………………………………………………………..
- Vrei?
- Nu ştiu, nu prea am chef.
- Hai la un film.
- European ?
- Nu. Asiatic.
- Bine. Hai.
- 2 bilete.
- În faţă, în spate? E sala aproape goală, desi e sărbătoare şi ne aşteptam să vină spectatori.
- La mijloc.
- Ai văzut-o?
- Pe plasatoare?
- Da. Se uita ciudat la noi. Oare de ce?
- Tu pari că ascunzi în buzunar bombe.
- Şi tu că mi le găseşti.
- Începe.
- …………………….
- Te-ai aşteptat la aşa ceva?
- Un sf despre oieri? Nu. Deşi în sf-uri sunt adesea cornute….
- Trebuia să îl luăm la film cu noi pe Roland. El ştie multe despre oi.
- Hai să mergem la Fondul plastic. Vreau să îmi cumpăr tuş.
- Pentru ce?
- Pentru naplanul roz. Mîine completez textul. Armela a reuşit să facă traducerea.
- ………………………..
- Bună ziua.
- Bună ziua. Ce faci aici Roland?
- Vreau să cumpăr un fluier. Sau un flaut.
- De la Fondul plastic?
- Ţi-am spus eu! Numai la oi se gîndeşte.
- Pentru cine iei fluierul?
- Pentru iubita mea. Iubita mea, senină altădată,
Este-mbufnată... Nu mai pot s-o-mpac.
Nu pentru câte-i fac e supărată...
E amărîtă pentru ce nu-i fac.
- În sfârşit, mi-am dat seama ce-l deosebeşte pe om de necuvântătoare: grija zilei de mâine.
- Aveţi fluiere?
- Am avut. Dar de cînd s-a schimbat vremea, maşina nu mai ajunge să aprovizioneze.
- Vine de departe?
- Da. Din Ungaria.
- Aveti tuş?
- Negru?
- Da. Negru. Ca cerul gurii de lup.
- O sută de înţelepti fac laolaltă cît un nebun şi o sută de mieluşei cît un lup. Crezi asta?
- E o expresie politică. Antidemocratică. Aristotelică.
- Democraţia este arta de a te aşeza de acea parte a poporului şi de a tunde lîna în mod festiv în numele lui, dar spre avantajul cîtorva buni păstori.
- Îmi place asta cu a tunde lîna în mod festiv. Nu poţi cumpăra o pereche de foarfeci? În loc de fluier? Sau de flaut?
- Şi să mă acuze de vederi de stînga? Iubita mea e apolitică.
- Foarfeci avem.
- Bărbatul e focul şi femeia cîlţii. Eu zic că merg mai bine foarfecii.
- Îmi trebuie un fluier.
- Ninge. Plecăm?
- Nu, nu plecăm. Îmi place cum ninge.
- Stai că mă sună Bertrand.
- Bine.
- Auzi, Roland, ce spune Bertrand: În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte pînă cînd vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negîndită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mînca carne de oaie. Politica foloseşte mereu la masă toate tacîmurile?
- Nu. Doar cuţitul şi furculiţa.
- Despre asta era vorba şi în sf.-ul pe care l-am văzut.
- Eu vreau un fluier. Un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi,
melodii veşnic noi suflînd peste ele.
- Bună, Roland! Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cîntece nepieritoare.
- Iubita ta! ce coincidenţă!
- Ce faci aici?
- Te căutam.
