Totul este tipic în acest orăşel din Vestul Sălbatic, blugii strîmţi ai femeilor, cămăşile albe legate deasupra buricului, cizmele cu pinteni şi mai ales pălăriile cu boruri largi peste pletele arămii. Saloonul. Banca seamănă cu o gară de provincie. Bărbaţii poartă lassouri peste tot. Am mers să vedem herghelia, mîndria oraşului, dar a inceput să plouă torenţial. Cerul se întunecase şi nu se mai vedea nici o stea, doar ochii căpitanului meu erau fosforescenţi. Apoi un copil a trecut în fugă prin faţa noastră, încercînd să vîndă ultimele ziare.
A început luna noiembrie. Soarele pîlpîie deasupra vaporului ca un bec de neon. Căpitanul petrece ore lungi în birou, printre cărţi legate în piele şi pînză, sextant şi telescop. Lucrează la Cele 24 de Hărţi cu rame subţiri de abanos.
Printr-un ochi rotund de geam văd dimineaţa norii vălătuci.
