partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

vineri, 4 aprilie 2025

Spre casă

      În timp ce îngerul deșertului desenează dunele dimineții, iar

soarele arzător întinde umbre peste piramide, dând de lucru altor matematicieni, mai noi, Dorel îmi întinde ceașca de cafea zicând:

- Vrei tu să conduci spre Cairo, vreau să termin un roman. Stau pe bancheta din spate. Dacă obosești, ne oprim, facem un popas și dormim.

eu:- Și Mr Brasil? Poate să mă schimbe el.

Dorel:- N-are cum, a plecat deja cu un avion particular.

eu:- Aha!

Dorel:- Ne întâlnim acasă cu el, a zis să ne descurcăm. Îmi arată biletele de avion pentru întoarcere.

Nu trebuie să ne grăbim, dar nici să întârziem.

eu:- Și nici să riscăm să rămânem aici.

Dorel:- Mai ales! Știi că arabii sunt pătimași când dau cu ochii de cărți din colecția Biblioteca pentru toți! N-am chef să plec acasă cu cenușa cărții în buzunar.

Urc la volan. Îmi pun muzică. Îmi place muzica portugheză, caut un album cu Iglesias în portugheză și demarez. Șoseaua e liberă. Conduc ca-n vis, ușor și fără semafoare.

Îl privesc din când în când prin oglindă pe Dorel. Stă tolănit pe banchetă, cu capul sprijinit de geam și dă paginile cu gesturi line, ca și când ar verifica pe întuneric un cireș dacă are muguri în vârful tuturor crenguțelor.

După 2 ore de oprim la un peco. Ne luăm ape, sucuri și cranțănele sărate, care se găsesc sub tot felul de denumiri și cu tot felul de arome, care mai de care mai picante. Tipic pentru Egipt.

Ajungem pe seară în aeroport. Drumul până acasă decurge fără probleme. 

În sufragerie, Mr Brasil stă pe fotoliul de nuiele și citește o revistă Cinema. Pe masă, pizza aburindă și limonadă. 

Dorel:- Nu mâncați fără mine! 

eu:- Mergi tu primul la duș, eu vreau să despachetez. 

El:- Nu, mergi tu, eu mai am 15 pagini și termin cartea. Sunt curios. 

eu:- Bine. 

Ne întâlnim la masă. Dorel întră îmbrăcat în smoking  și cu o tonă de ulei parfumat în păr. 

Mr Brasil, mie :- Cum ai reușit să faci dintr-un englezoi plictisit cum era ieri când l-am părăsit, un portughez rebel? Te-ai sărutat cu el? Ți-ai descheiat bluza, ți-a zărit sânii? A dat iama în caseta cu bijuterii pe care scrie: Nu pentru Dorel! 

eu:- Nu am nicio vină! 

Dorel:- Da, nu are. Oamenii mai fac chestii și de amorul artei, nu? 

Mr Brasil:- Cum zice Immanuel Kant, arta este Frumosul inutil?  Sau invers: Frumosul este arta inutilă?

Dorel:- În primul rând nu zice așa, în al doilea rând am terminat un roman în care cei doi rămân împreună și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. 

eu:- Era un roman după Povestea lui Harap Alb? 

Mr Brasil:- Poate o fi fost unul american. Că dacă era rusesc, personajele principale nu mai apucau sfârșitul. 

Dorel:- Nu și Nu. Hai să mâncăm și vă povestesc după. E scris de un scriitor nordic, dar care nu are Nobel. 

Mr Brasil:- Ce faci cu noi, ne antrenezi pentru Vrei să fii miliardar?

Dorel, mie:- Du-te la mine-n cameră și adu-l. Nu îmi mai amintesc autorul, știu doar că se numește cartea: Dacă îmi uiți valiza în avion, nu mai vorbesc cu tine niciodată. 

eu:- Parcă ar fi o carte de Descartes, Leibniz sau Prolegomenele lui Kant. Se mai pun titluri așa lungi în zilele noastre? 

Dorel:- În românește e lung, în limba  maternă a scriitorului e doar un cuvânt. 




LinkWithin

Related Posts with Thumbnails