1. Ciocanul
Vecinul meu are o mamă care nu iese din casă decît în luna august, în preajma zilei de 23. Precum părintele de la biserică care îmi spune nadejda, mă laudă pentru că mă asemăn urmaşilor mei.
Pisica mea, pe care o cheamă Thomas, cînd cu h cînd fără vine ziua epuizată după meciurile măi frate la fel de aprige ca şi fazele lunii. În cartier este o singura pisica şi vreo 5 motani.
Îşi doreşte cărnuri, dar nu o putem mulţumi decît cîteva zile după salariu, apoi manîncă grăunţe, ca majoritatea animalelor domestice din zilele noastre. Însă, ne iubeste pe toti. Astfel devine şi ea buddhistă. Uneori ziua este atît de multă linişte aici încît mă simt la ţară, alteori se dezlănţuie fiara primariei care toarnă asfalt sau găureşte strada. Cînd porneşte şi se opreşte rămîn perplexă, precum amicul lui Rodin înainte să se aşeze pe meditaţie sau pe retorică, cum ar zice un blogger celebru. Stau din ce în ce mai prost cu memoria, trebuie să îmi fac liste zilnic. Să nu uit să păstrez aceste liste poate le voi folosi şi anii viitori.
În sufragerie un rock triumfal se bucură de lipsa obligaţiilor.
Oare mai este sărbătoarea recoltei la ţară? La mine în bloc se fac zilnic şniţele. Zgomotul ciocanului de şniţele acum se asociază cu felurite alte melodii, sirenele maşinilor, o muzicuţă, vocile copiilor, visele lui Tomas, o vrabie…
