ca lătratul unui cîine la luna
Din adîncul fîntînii
era noapte şi cîmpul plin de
oieri, fiecare adormit în propriul tril
Eu treceam printr-o galerie de
cîrtiţă căutîndu-mi chibriturile
Şi cîteva fire de tutun de
pipă.
Cîinele negru al prieteniei
noastre se învîrtea în loc căutîndu-şi un culcuş
Sub degetele mele blana sa
Sub urechea sa viorile tale
Aşa treceau zilele la începutul lumii
Cu mine făcînd săpături
Cîteodată îmi şopteai: mai
uită-te şi tu în sus, măcar dimineaţa
Da, da, cînd
se desparte ziua de noapte
Sub semnăturile roz ale
norilor, să vezi
mustaţa mea de vultur.
