Intru în bucătărie, cu cele două
platouri cu fursecuri complet goale.
Mă reped, ca de obicei, la Dorel:
- Nu puteai să- mi lași și mie măcar
o jumătate de nucă?
Măcar un cornuleț?
Dorel: - Dacă vrei să știi,
jumătate de platou l- a mancat
Mr. Brasil, iar jumătate l- am
împărțit cu el.
Mr. Brasil: - Nu mă face pe mine
pofticiosul familiei! Dintre noi
trei, sunt cel mai subțirel.
Dorel:- Subțirel la ce? La tocul
de la pantof? La dresuri?
La eșarfe? La portofel?
eu:- Măi, să lăsăm comparațiile!
Mr Brasil: - Nu lăsăm nimic!
Nu te bagi, pentru că
pici de la primul test.
Ne băgăm numai noi doi și,
atenție, Dorel,
nu ne băgăm unul
în fața celuilalt
când suntem înconjurați!
Dorel: - Bine, dar care e faza?
E o competiție?
Mr Brasil: - Da, e o competiție
cu premii grase.
E vorba să lucrăm două zile
în bucătăria unui
avion particular.
O luăm și pe ea, le are
cu budinca.
eu: - Da, le am, adică le aveam,
dar nu am mai făcut de mult.
Mr Brasil: - Dai un refresh pe noi doi diseară
și îți reîmprospătezi memoria.
eu:- Bine.
Mr Brasil: - Deci, mergem
cu un avion.
Pasagerii sunt de ambele sexe
și sunt printre ei și fete.
Deci, nu vă dați și nu
mă dau la ele.
Asta e prima chestie,
de principiu.
A doua: nu prea sunt mese,
nici pe hol, nici în baie,
nici în bucătărie,
deci totul se face din zbor,
inclusiv omleta, papanașii,
checul pijama, fripturi,
mgomgoși cum gem etc.
Aveți grijă să nu vă loviți
când sunt goluri de aer
și cam atât.
Suntem amândoi, adică eu și
Dorel de acord,
cu Mr Brasil nu prea poți
să te pui, adică
nu prea poți să te opui.
Trece prima zi de zbor.
Seara suntem rupți amândoi,
și eu și Dorel,
eu am avut și un mic accident,
eram cu un platou cu
ouă umplute când avionul
a intrat într-o turbulență,
m- am împiedicat de un
sac cu ceva în el, probabil
pungi cu pufuleți și pufarine,
m- am izbit de o banchetă,
am făcut o semirotire
cu platoul deasupra capului și
nici o jumătate de ou
nu a căzut din el.
Am ieșit pe ușa batantă a bucătăriei
spre restaurant, destinsă și îmbujorată
ca după o partidă de știți voi ce
și nu știți voi cu cine.
Deci, după prima zi
dormeam toți trei buștean.
A doua zi, am avut
ceva probleme cu un roboțel,
care a prins o viteză mai mare
decât trebuia tocmai
când fabricam, împreună cu Dorel,
pe culoar, destul de aproape
de pasageri, checul pijama,
dar în rest, nimic neobișnuit.
La plecare, în aeroport,
Mr Brasil vine la mine și- mi zice:
- Stai și tu puțin cu bagajele,
al meu și al lui Dorel,
mă duc să- mi iau o cafea.
Îmi lasă 4 trolere pline
de castroane, pliculețe
cu prafuri minune și
nu știu câte cutii cu praline,
și dispare.
Cu cele 5 trolere eram complet
imobilizată,
nici tu o revistă, un ziar,
o înghețată, nici o șansă
să mă mișc pe undeva.
După o oră de nervozitate,
apar amândoi însoțiți de
o pițipoancă.
Dorel:- Îți place prietena
lui Mr Brasil?
eu, fără să mă uit la ea:
- Da.
Dorel: - Să știi că a fost
și preferata mea,
dintre toate doamnele din
parcare. Plus că are și portbagajul
cel mai mare.
Mr Brasil: - Domnișoara o să
ne ducă acasă cu taxiul.
Hai, nu mai fii supărată,
a trebuit să căutam mult
până când am găsit pe cineva
dispus să parcurgă o distanță
așa mare.
eu: - Domnișoara are permis
de conducere categoria B?
Tipa:- Nu numai, am și C.
eu: - Dar A are?
Ea: - Nu, mă tem de viteză,
nu pot conduce motocicleta.
eu: - Atunci tu mergi cu cei
doi moșnegi și eu mă duc să agăț
un șofer mai tinerel,
poate ajung înaintea voastră
și vă aștept direct în fața televizorului
cu bolul de popcorn
și șosetele încălzite,
pentru ultimul sezon
din serialul lui Dorel.
Dorel:- Mie îmi convine.
Mr Brasil:- Mie, nu. Vine aproape
de mine: serios, acum,
ce nu îți place la tipă?
eu: - Ai văzut ce față de păpușă are?
Vrei să o desenez numai pe ea?
Mr Brasil: - Nu am fost prea atent,
m- a interesat mai mult
dacă mai are ceva
pe dedesubtul fustei lungi din lycra.
Știi că trebuie
să traversăm munții și
e mai frig decât aici, în zona
aeroportului .
eu: - Și mai avea?
Mr Brasil: - Nu prea.
eu: - Bine, lasă, te- am iertat.
Mergem toți trei cu ea acasă.
Dorel:- Ai reușit să o convingi
să nu mai fie așa ….înțeleaptă?
Mr Brasil: - Da.
eu: - Da
Dorel: - Așa vă vreau,
doi porumbei pe aceeași creangă,
nu unul într- un copac și
altul în celălalt.
eu: - Da ce, sunt numai doi copaci ?
Dorel: - E vorba de universul
de discurs aici: ce e în universul
de discurs și ce e în afara lui.
Tipa: - Plecăm?
Noi:- Da.
