In cautarea paradisului pierdut nu este totuna cu a scrie un mesaj oarecare
in cautarea paradisului pierdut nu este totuna cu a te ridica in picioare
in cautarea paradisului nu este totuna cu a da la cautare ceva, nu stiu ce, un cuvant oarecare
deoarece
paradisul este bucurie
este inteligenta
si copilarie.
aceasta este o meditatie pe marginea unui eveniment cultural.
incepand de azi, la Casa Tineretului unde joaca actorii teatrului Mihai Eminescu pana cand Teatrul este renovat, se va juca, in fiecare joi, ceva. evenimentul se numeste: serile culturale ale tinerilor de joia. *am folosit o amfibolie.
mi s-a parut interesanta initiativa, habar n-am cui o fi fost, dar mi s-a parut fain.
deasemenea, m-a intristat stirea, si sa nu credeti ca din gelozie, desi poate oleaca de mandrie o fi fost si in mintea mea, ca piesa desteptarea primaverii a fost jucata de ATLaurian pentru a sasea oara si ca probabil se va mai juca, in timp ce Desteptarea primaverii a lui Marius, Ecaterina, Radu si a mea s-a jucat doar o data. si de asemenea ca Regele a avut doar 4 reprezentatii, iar Caligula doar una. Si cel mai trist este ca Woyzeck nu a fost filmata ca lumea niciodata si ca nici nu prea a fost apreciata, ca amarata aia de 3 Jobene a fost vizionata numai de copiii de la scoala din Cristinesti si ca o Intamplare a fost motiv de mandrie pentru un director care nici nu a stiut ca exista cineva care a scris-o, nici ca exista vreun actor in ea si nici ca la piesa aia a fost prezenta o clasa unde cea mai buna eleva a sa, care a mers ulterior la olimpiada ar fi putut si ea juca daca ar fi fost mai putin stresata.
ce m-ar interesa este daca aceste seri de joi sunt pentru toata lumea sau doar pentru clubul de teatru Drama. iar daca sunt pentru toata lumea, cum se poate si cu cat inchiria sala. pentru ca daca ar fi pentru toata lumea, mi-ar placea sa incerc sa mai lucrez ceva.
