Lumina venea
de undeva de sus, din genele de aur ale lunii
Peste ochiul
verde al pămîntului sfios ca într-o zi de aprilie
Cînd un musafir
nepoftit vine pe umeri cu o hlamidă roşie
Uşa se întredeschide
şi vîntul scutură perdelele
Ca pe ale
amiezii îndoieli.
Ziua aceea
fusese ambiguă ca o zi cu viscol
În genele lunii
strălucea nisipul fierbinte
În ochiul
albastru al pămîntului înfloreau toporaşii
În sala de bal
paşii dansatorilor lăsau în covoare doar praful alb
Cum albă e
conversaţia dintre două nopţi.
