Început de iarnă polară. Întuneric. Frederic vine lîngă
mine şi îmi spune:
- E ca
şi cum ai merge printr-un tunel, nimic neobişnuit la prima vedere. Orice obiect luminos se vede imediat. Uită-te
bine la mine, mă vezi?
Mă uit
la el, acelaşi Frederic.
- Uită-te
mai bine.
Mă uit. Ochii cenuşii, obrajii roşii, fruntea înaltă.
- Ştii ce înseamnă asta? Oricît ar fi de întuneric, tot
mai este undeva o lămpiţă cu gaz.
Merg în urma lui.
