O buclă temporală

 

Am un iubit fizician. E bețiv. Vine în fiecare noapte la mine, plin de remușcări. Bineînțeles, când e mort de beat. Plânge, își cere iertare, promite câte- n lună și- n stele.
Își lasă la un moment dat părul lung, e negru ca abanosul și ondulat. Într- o zi apare cu o curvă după el. Mă uit pe vizor și mă gândesc două minute lungi dacă să le deschid sau nu. Mă îndur de el, mai are puțin și adoarme sprijinit de zid. Le deschid.
-Am băut iar, zice el. Sorry.
Nu răspund ca să înțeleagă cel puțin că sunt supărat, dacă nu poate pricepe că nu se vine în vizită la 6 dimineața.
Tipa cu care e se scuză cu niște explicații cum că ea nu a vrut să deranjeze, dar el a insistat.
Le fac o cafea. Îl știu de mulți ani, vine beat, bea cafea și își revine ca și când noaptea de revoltă nu ar fi existat.
Când intru cu cafelele, curva era călare pe el, în sufrageria mea, pe canapeaua mea.
Ies tiptil și plec în dormitor. Încerc să dorm. Aud ușa de la intrare trântită. Mă trezesc că vine lângă mine și îmi zice:- Măi, eu sunt gay. Îți amintești de mine? Ne- am cunoscut acum mulți ani, ceva cu zero la sfârșit.
Mă întorc spre el, pe jumătate.
-Ai fost! Te- am văzut.
-Ce- ai văzut nu e iubire, e sex.
Eu:- Dispari! Pentru mine nu e nicio diferență. Mă fuți, mă iubești, mă iubești, te fuți numai cu mine, nu cu orice joardă.
-Te iubesc, dar nu erai lângă mine.
-Boule, îi urlu în urechi, făceam cafea pentru o curvă care nu m- a putut aștepta nici cinci minute. Nu i- o puteai trage la crâșmă, pe drum, pe scară, în fața ușii?
El:- Nu, eram prea beat.
Eu:- Și te- ai trezit  fix când ai aterizat pe canapeaua mea?
El: -Da, așa e. M- am trezit când am simțit că ai obrazul ras.
Mă pufnește râsul.
-Cretinule! Nu barba diferențiază femeile de bărbați .
El:- Da? De unde știi? Ai avut vreodată un bărbat?
Eu:- Azi nu. Dar mă aștept să mă introduci și pe mine în bucla ta temporală, poate îmi amintesc unde am rămas la Charmides.
El:- AAA, da! Așa e. Hai să- l mai citim o dată! Nu- mi mai amintesc decât ceva cu băieții cuminți.
Eu:- Tu nu ești cuminte. Și în scurt timp nici eu nu voi mai fi. Mă mărit.
El:- Cu cine?
Eu:- Cu curva de adineaori. Rămân cu ea și pe tine te trimit după cafea sau după lună, după soare văd că te pricepi să nimerești casa.
Suntem botoși amândoi, dar ne împăcăm ca de obicei. Adorm cu nasul în buclele lui temporale și cu o mână pe buca lui stângă, unde știu că are un tatuaj în formă de cometă. Cometele mereu se întorc pe traiectorii și circulare, și fixe. 

Anna Karenina, partea a treia, Capitolul 8

 

     Stiva, cu toată bunăvoința lui față de problemele practice ale Dariei Alecsandrovna, nu reușește să ajungă la moșie decât la mijlocul verii, lăsându- și nevasta să și le rezolve. Știm, din capitolul anterior că a reușit. În postul Sfinților Apostoli, Dolly se hotărăște să împărtășească copiii. Este credincioasă și în același timp necredincioasă,  împărtășește ideea metempsihozei și nu are nicio problemă logică cu unicitatea și multiplicitatea vieții pământești.
În ziua în care trebuie să meargă la biserică pentru împărtășirea copiilor, Daria se îmbracă într- o rochie albă de muselină, își face un examen estetic critic și constată că a rămas frumoasă, cu toate cele 6 progenituri aduse pe lume și cu bătrânețea care a început să se instaleze. Copiii sunt îmbrăcați elegant, cu haine adaptate celor vechi și pregătiți să plece cu trăsura la care până și calul este nou.
Impresia generală pe care o făcură în biserică celor câțiva mujici cu nevestele lor fu extraordinară. Copiii au stat cuminți și s- au comportat exemplar, chiar grațios cu enoriașii și părintele, iar acasă, exceptând un incident cu un fluierat în duet, au fost foarte cuminți. Dovediră și că sunt buni unii cu alții, drăgăstoși și generoși, ceea ce o bucură pe mamă. Îi schimbă de hainele cele frumoase și îi îmbrăcă obișnuit, apoi le propuse o excursie cu bălăceală la lac și adunat de ciuperci. Entuziasmul deveni general.
Culesul ciupercilor fu productiv, iar bălăceală benefică tuturor. La apă veniră și câteva țărănci și discutară cu Dolly despre copii, discuții obișnuite între femei care au nou născuți, îi admirară odraslele frumoase și politicoase, făcură ironii pe seama guvernantei englezoaice și îi dădură Dariei Alexandrovna sentimentul că nu e singură pe lume, că nu e singura care are o viață grea și că există speranță. Aflăm astfel că e dificil să organizezi hăinuțele, mai ales ciorapii a șase copii și că englezoica, cu toată engleza ei, poartă trei fuste puse una peste alta.

Alge

 

     E august. Lună plină, grozav de nebună. Furtună pe mare, ca de obicei. Valurile nefiresc de mari îneacă marinari, aduc la țărm scoici vii și crengi din arbori niciodată seculari. În stațiune sunt petreceri pe plajă, petreceri pline de tineri în căutare de parteneri. Sunt cuplat cu un arab. Îmi place că e jovial, știe multe glume și se dă mare că are parale. Afaceri cu petrol, normal.
Mergem în fiecare seară și dansăm. Dansează minunat, dansează oriental pe orice ritm occidental. În iureșul mulțimii, se apropie de mine și mă îmbrățișează, uneori mă și sărută lasciv. Știe că îmi place de el și când apare câte un delegat oficial, mă pune în situații problematice. Începe să mă împingă spre centrul ringului, mă face să- i promovez nația și religia și după ce rămânem singuri și îl ameninț că îl părăsesc, mă ia cu ușurelul. Îmi aduce argumente, mă intimidează sau, mai rău, îmi pune inima pe jar. Sunt, nu știu cum a reușit, într- un timp destul de scurt, dependent de acest animal.
În seara asta îmi zice:- Hai să mai facem o partidă de sex murdar!
Eu:- Iar? Abia am plecat de la hotel.
El:- Nu la hotel, la mare. Cine ajunge primul la malul 2, începe!
Eu:- Nu mă bag în nicio mare! Înot, dar n- am forță. N- am chef să- mi las ciolanele pe fundul mării. Nu vezi ce valuri sunt?
Mă ia cu lugu lugu și cedez. Ca de obicei, eu trebuie să cedez. Îmi pune în pericol nu doar demnitatea, cum face prin discoteci, ci și viața.
Fie ce- o fi!
Plecăm la mare, intrăm în apă, știu ce mă așteaptă, am crescut la mare, nu în deșerturile lui burdușite de negre păduri milenare.
Înot împotriva valurilor, mă las dus de câte o  creastă, încerc să rezist în prăpastie, nu mai ating de mult fundul mării cu tălpile, îmi dozez cum pot bruma de energie. Ajung, în sfârșit, ating cu genunchiul duna de nisip. După câteva minute de pauză, mă întorc. E mai ușor, valurile mă duc aproape fără efort, trebuie numai să am repere clare. Am. Se văd luminile de la hotel.
Ajung aproape de țărm și simt atingerea omului. Mă ia în brațe și mă sărută sărat și uscat. Ce bine e!
Ieșim din apă și ne întindem pe nisip. Luna trece printre nori ca o cămilă uriașă. Mă ține de mână. Suntem plini de alge, țărmul miroase îngrozitor, carapacele ne intră în trup. Mă prinde de mijloc și îmi zice:

- Treci deasupra.
Ne iubim și încercăm să nu ne rănim. Plecăm când pe plajă apar primii discotecari beți. Mergem în liniște. În fața hotelului, îmi spune:- Mâine plec. Să nu uiți să îmi scrii și cu verde, așa îmi voi aminti noaptea asta.

Poker

 Merg cu câțiva prieteni la un restaurant pe malul mării. Mâncăm și bem. La o masă sunt câțiva tineri, fete și băieți, joacă poker pe bani. Pe bani puțini, își dau unii altora monede de 50 de bani. Le fac teancuri mici și adesea cad pe jos. Zornăitul lor mă enervează, mă gândesc chiar justițiar dacă au voie în restaurant. Prietenii mei se distrează de schimbarea bruscă a dispoziției mele, ori de câte ori un ban cade pe podea. 

Când să plec, o coardă blondă cu ochi frumoși albaștri, cu o bluză înflorată, mă oprește. 

-Vreau să stau cu tine două ore.

-Ce- i aici? Curs universitar? Ai greșit omul, zic eu, am renunțat la doctorat.

-Nu, zice ea, chiar îmi place de tine.

Îmi iau la revedere de la băieți și rămân cu ea.

Ieșim pe faleză. Sunt puțin turmentat, puțin enervat.

 Mă ține de braț. Îmi spune:- Sunt atrasă de puțini oameni în general, dar tu mi- ai plăcut din prima. Aș vrea să mergi cu mine la hotel. Stau la hotel. 

Eu nu zic nimic. 

Schimbă direcția spre hotelul ei. Ajungem în fața lui. 

- Trebuie să urcăm la 5, spune ea. Am lăsat cheia la recepționer.

- Eu nu urc, îi spun. Aici ne despărțim. 

- Dar nu au trecut două ore. Mai avem una.

-Așa, și?

-Mi- ai promis că stai cu mine două ore.

-N- am promis nimic, zic eu.

-Dar te rog, mai stai o oră!

Eu:- Nu! 

Ea:- Te rog, te rog mult!

Eu:-  Ce- i cu tine? Sunt om în toată firea, fac ce vreau! Crezi că m- ai câștigat la poker?

- Da, zice ea. Te- am câștigat la poker. 

O iau brusc de braț și merg în parcarea hotelului, lângă automatul de taxat staționarea. O lipesc de automat și mă înfig în pletele ei, o trag tare, tare, pe urmă o apuc de o ureche și i- o răsucesc până țipă. 

-Ce faci? Ești nebun?

Eu- Da! Cu tine, da! Dă jos pantalonii!

Se descheie la blugi. Își scoate numai un crac. Nu poartă chiloți, pantalonii direct pe piele. Îi bag mâna sub bluză, o mângâi, o sărut și o fut. Îmi place de ea. Scoate sunete grave și îmi suspină în ureche. La sfârșit, îi trag două țoșcăituri pe ambii obraji, îmi închei cămașa, îmi ridic pantalonii, mă întorc fără niciun cuvânt, deschid portiera mașinii și demarez. Îi las amintire ultimii trei Ași. Nu mă interesează dacă mai câștigă pe cineva de azi încolo cu ei.