Cenusăreasa
avea astăzi taior de velur şi pantofiori negri cu baretă. Pe cap purta o
beretă cadrilată. Ţinea în braţe mai multe pîiniţe învelite în
hîrtie albă. Pentru porumbei, aşa spunea. Am văzut-o ieşind în
fugă din clădire şi cînd s-a întors, i se rupsese tocul de la
pantofiorul drept. Mergea şchiopătînd şi nici un lucru nu mai avea
dintr-o dată importanţă.
Două
sălcii cresc în faţa blocului ca şi cînd ar fi în faţa
lacului. Au prinse în crengi muşchi. Cîndva apele aici au fost
foarte mari. Undeva, nu prea departe, orăcăie
un broscoi.
