Fotograful avea
pe cap o pălărie albastră veche, care se albise pe margini. O ridică puţin de
pe frunte şi sprîncenele i se iviră zburlite peste doi ochi frumoşi, cenuşii.
Pe două
scăunele joase stăteau o femeie şi un bărbat. Femeia, îmbrăcată într-o haină
uşoară, vaporoasă privea absentă peretele din faţa ei, unde era pictat un
peisaj alpin, cu munţii albicioşi în depărtare şi pini acoperiţi cu chiciură. Bărbatul
era negricios, purta o salopetă cărămizie şi avea mîinile murdare de pămînt.
-
Vreţi
să vă fotografiez din faţă sau din profil? întrebă fotograful.
-
Ce
înseamna din profil? spuse bărbatul
mohorît. E o aluzie la discriminarea economică?
-
La
prima vedere. În realitate, e din contra, din faţă se văd mai bine ochii, iar
din profil se vede mai bine nasul. Lungimea
lui. De aici expresia: a lua nasul la purtare.
Femeia ceru o fotografie în care să se vadă atît
ea, cît şi peisajul din faţa ei. Fotograful îi ceru să se aşeze cu spatele la
peisaj şi astfel vor apărea amîndoi, dar femeia insista să îl privească şi
dorea ca acest fapt să se vadă în fotografie.
Fotograful îi întinse femeii aparatul şi o invită
să îi facă o fotografie lui, cu peisajul în spate. Femeia îl poză.
– Vedeţi, aşa
ne vedem amîndoi, şi eu, şi peisajul.
Fotograful le făcu poze din profil şi după ce
ei plecară, trase storurile. Apoi aprinse
lumina în studio şi intră în camera obscură ca să developeze filmul. Gura femeii era ca un ochi, iar ochiul ca o gură.
