Cravate

 

      Merg la magazin să îmi cumpăr una alta, ca tot omu'.
În magazin dau peste o veche cunoștință, o ea. Nu e singură, e cu logodnicul. E bătrân, urât și parașutist. Observă că ne salutăm, începe să frecventeze raioanele pe unde umblu de obicei. Bineînțeles, fără ea.
După al treilea raion coincident, încep să fug de ei. Nu se lasă de prostii, se țin după mine, când el, când ea. Joaca asta de- a șoarecele și pisica mă atrage, dar nu cu ei, ci cu oricine altcineva. Îmi crește tensiunea, îmi crește temperatura, îmi transpiră fața. Știu că undeva, în magazin, o cameră îmi urmărește reacția. Mă duc înfipt la casă, plătesc și ies din magazin. Ocolesc clădirea și mă așez lângă un gard. Îmi aprind o țigară salvatoare. Fumul care mă învăluie treptat îmi aduce eul meu relaxat și amabil în răcoarea albă a munților.
Aud voci lângă mine. Cele două curve se îndreaptă spre mașina lor, parcată în apropiere. Nu am unde să mă ascund, nu am cum să mă prefac că nu i- am văzut. Intru în vorbă cu ei.
Ea:-  Gata cumpărăturile?
Eu ridic demonstrativ sacoșa cu cele câteva aiureli ale mele.
El:- Ce v- ați cumpărat?
Eu:- Lanțuri, cătușe, burghie de 7.
El:- Renovați?
Eu:- Nu, dărâm.
Ea râde, arătându- mi dinții perfecți.
El:- Și vreți să....
Eu:- Nu.
Ea:- Vai! Am uitat să iau faină! Mă întorc repede! 

Pleacă de lângă noi.
El:- Și vreți să mă dărâmați și pe mine?
Eu:- Nu. Ești prea ramolit. Te vei dărâma singur.
El:- Știi că sunt logodit? La vară mă însor.
Eu:- Cu ea?
El:- Da, bineînțeles.
Eu:- Atunci, casă de piatra!
Mă întorc spre magazin, ajung în timp ce ea iese. O opresc.
Eu:- E adevărat că te măriți ?
Ea:- Da, la vară.
Eu:- Hai aici!
Intru cu ea în baia magazinului. Îi zic:

- Ce zici de o petrecere a burlacilor? Numai noi doi și ce am eu în sacoșă.
Ea:- Ce ai?
Eu:- Cravate dungate. Scot 2 cravate dungate din sacoșă. Îți plac?
Ea:- Da.
Eu:- Ambele?

Ea:- Îhî!
Eu:- Crezi că mi se potrivesc?
Ea, cu o oarecare atitudine estetică:- Da.
- Eu, îi zic, sunt pasionat mai mult de ideea de papion, dar nu îmi repugnă să mă distrez cu cravatele.
Ea râde:- Și mie îmi place ideea de papion. Dar la femei, nu la bărbați.
Îi trag o palmă.
Se uită urât.
Nu vreau să o sărut.
Nu vreau să o mângâi.
Nu vreau să o fut.
Vreau să nu mă mai urmărească.
O leg la ochi cu una din cravate și îi zic:

- Mă vezi?
Ea:- Normal, nu.
Eu:- Mă auzi?
Ea:- Normal, da!
Eu:- Mă simți?
Ea:- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaa aaaaaaa!!!!!!!!
Eu:- Eu te fut în noaptea nunții, nu boul ăla! Pa. 

Curva!

Omul, un animal dubios

 

    Dorel târâie după el biroul spre bucătărie. Noroc că e mare încăperea, își aranjează rapid un colțișor de lucru lângă geam și începe să scrie la calculator.
Mr Brasil:- Ce cauți aici? Vrei să devii tu bucătarul oficial?
El:- Nu, învăț la Logică.
eu, interesată:- La ce lecție ai ajuns?
El:- Clasificarea. Și am o dilemă.
Mr Brasil:- E comunicabilă? Sau trebuie să păstrăm o tăcere adâncă?
Dorel (spre mine):- Nu știu ce să fac cu ea. Să o trec la rațe, gâște sau rozătoare de talie mijlocie?
eu:- În caz că n- ai observat, sunt om.
Dorel:- Nu există clasa asta în concepția lui Mirandola.
Mr Brasil:- Serios? Trece- o la insecte!
eu:- De ce? Nu arăt a om?
Mr Brasil:- Ba da, dar n- auzi că nu există clasa asta?
eu:- Și n- ai găsit alt gânditor la care să existe clasa om?
Dorel:- Am avut de ales între un antic și un renascentist.
eu:- De ce numai atât?
Dorel:- Ei văd omul în perfecțiunea lui absolută.
Mr Brasil:- Asta cam așa e.
eu:- Și de ce nu l- ai ales pe Aristotel? Tot ești la Logică.
Dorel:- La Aristotel nu prea ai voie să te plimbi liber, la Mirandola, da.

Mr Brasil:- Parcă era invers, așa îmi amintesc. 
eu:- Și lași lucrurile în felul ăsta cu mine?
Dorel:- Nu, mai am o opțiune. Să te trec la persoane dubioase.
Mr Brasil:- Deci clasificarea ta are clasele: ființe normale și ființe dubioase?
Dorel:- Te corectez, aici nu e psihologie și nici Academie, aici e logică: animale normale și animale dubioase. Alea dubioase sunt între. Sau....sau..., cum ar zice danezul.
Mr Brasil, mie :- Mulțumește -te cu insectă.
eu:- De ce?

Mr Brasil, lui Dorel:- E o clasificare normală? După proprietăți?
Dorel:- Da, e intensională.
Mr Brasil, mie:- Și aici avem ierarhii. De pildă, albină, arici, pasăre spin, trandafir roz sunt cam în aceeași clasă.
eu:- Cum așa? Numai după proprietatea: ființă cu cel puțin un spin?
Dorel:- Vezi că s- a prins?!
Mr Brasil:- Da, așa e. Dar pasărea spin este superioară cantitativ ariciului.
Dorel:- Îmi dai de bănuit. Pe ce criteriu?
Mr Brasil:- Popularitatea unui actor gay.
eu:- Îți dau dreptate, eram moartă după el!
Mr Brasil:- Toată planeta era, toată țara era!
Dorel:- Nu dezvoltați subiectul și pentru mine?
eu:- Chamberlain era preot și era îndrăgostit de una. Și se lupta din răsputeri în fiecare episod să își înfrângă pofta.
Dorel:- Parca spuneai că era gay.
Mr Brasil:- Era în particular, dar în film era călugăr.
Dorel:- Interesant. E vechi filmul? Poate mă uit la el.
eu:- Are peste 35 de ani.
Dorel:- În zilele noastre e invers, ești hetero în viața personală și joci rol de gay.
eu:- Depinde cât ești de talentat ca actor.
Mr Brasil:- Majoritatea actorilor non gay cred că știu cum e să fii gay, dar de fapt știu doar cum sunt femeile gay. Nu și bărbații.
eu:- Și cum sunt femeile gay?
Mr Brasil:- Așa, ca Dorel.
Dorel:- M- am elucidat în privința voastră. Vă trec pe amândoi la animale dubioase! Nu ați văzut că umblu cu femei? De ce mă faceți femeie? Și de ce femeie gay?
Mr Brasil:- Au fost Socrate, Platon și Aristotel gay?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- Ce făceau când se cuplau cu femei?
Dorel:- Nu știu. Făceau probabil copii. Socrate și Aristotel au avut copii
Mr Brasil:- Probabil că și Platon a înțepat niște parașute sexy. O fi lăsat și el niște urmași brilianți pe undeva.
Dorel:- Nu se știe, dar de ce crezi că asta e dovada că eu sunt femeie gay?
Mr Brasil:- Pentru că ești capabil să te înțelegi cu ea.
eu:- Nu te treci și pe tine în clasa aia cu animale dubioase? Ți se pare normal să mă treci în clasa albine, arici, pasăre spin?
Ei doi:- Daaa!
Îmi iau poșeta și ies să mă plimb. Mă întorc după două minute.
Mr Brasil:- Gata plimbarea?
eu:- Nu, am venit după umbrelă. Afară toarnă cu găleata.
Dacă plouă, îmi iau umbrela!

Mr Brasil:- O vezi, se dă mare că știe ce- i cu ea, dar dacă n- am fi noi doi în viața ei, ar fi harcea- parcea. 

eu:- Bine că sunteți voi inteligenți!

Dorel:- Nu suntem doar inteligenți, suntem bărbați!

eu:- Sunteți bărbați, dar sunteți dubioși!

Mr Brasil:- Hai, pleacă odată, vreau să rămân cu Dorel!