sus, pe vîrful stîncii, acolo
unde cresc florile de colţ
se deschide un iris
coada rîndunicii desenează în
ochiul cerului o geană
sus, mai sus, se risipesc în
zile de primăvară guşterii
ca o limbă veche, greoaie,
vorbită în taină
noaptea două stele mici
luminează uimite de departe
un petic de pămînt în care
răscoleşte vîrful pantofului
după seminţe de viorele.
