Salvador Dali- The Specter of Angelus.

"A fi, sau a nu fi, aceasta-i întrebarea:

căci de e nobil ca în mintea ta să suferi
durerea și-mboldirea sortitei moșteniri
sau te înarmezi pentru - ale nedreptății valuri
Și opunându-li-te, la țărm să te sfârșești.
Să mori, să dormi, și nu mai mult;
iar de e somn, să spui că e sfârșitul durerilor din suflet,
și miile de șocuri naturale sunt numai ale
cărnii.
Iar de-ți dorești desăvârșirea, să fii evlavios. Să mori, să dormi;
sperând că dacă dormi, cumva o să visezi.

Dar de e somn de moarte, ce vise poți avea?

Când viața se-deșiră ca firul pe suveică,

ajungi-cumva la capăt. Și nu-s mai demni de slavă cei cu o viață lungă,

ba chiar e o povară, zic unii, căci cine poate duce atâta vreme jugul

disprețuirii vieții?

Și cine nu cunoaște? Și nu e om de știință.

Persecutorul greșește, cel mândru se opune,
dragostea mincinoasă ne chinuie, dreptatea întârziie,

stăpânii sunt indiferenți, slugile inconștiente,

și care este meritul celui bolnav de viață, care așteaptă-n pace,

așa precum săracul se bucură

când vede merindele pe masă.

în grabă să le îmbuce

și înapoi la treabă!?
Dar frica de ceva ce este după moarte,

tărâmul fără chinuri, însă din care nimeni, atunci când a plecat aici nu s-a întors,
gândul acesta este acela care face necazul zilei mai lesne să-l purtăm
decât să ne luăm zborul spre locul unde, alții pe care noi nu-i știm, trăiesc în fericire
Astfel, conștiința mortii ne face pe toți lași,
Și, astfel deși suntem și noi eroi, e drept, mai mici decât străbunii,

această frică-a morții ne poartă pe aiurea

și rătăcim prin viață

fără prea mare slavă și fără aventură."

traducere cu google translate.