Citind eu despre propoziţiile logice pentru mîine, şi amintindu-mi că seara o încheiem apoteotic cu un consiliu profesoral consultativ pentru alegerea noului director adjunct, am zis să-mi formulez cîteva exemple, care m-ar putea ajuta să-mi aleg corect şi enunţurile. Dacă ar fi după Aristotel, şi logica ar fi a Metafizicii, nu a Fizicii, s-ar putea spune că o propoziţie de genul « Mîine va conta votul consiliului profesoral » este o propoziţie nici adevărată, nici falsă în acest moment, dar în pedagogia şcolii mele este sigur că nu va avea loc o bătălie navală, deşi sunt ambele armate pregătite. Astfel, consiliul profesoral devine un eveniment ce iese de sub incidenţa posibilităţii şi intră în cea a necesităţii, unde avem legi, norme, şi mai ales cadre, cu o autonomie mai implacabilă decît orice consultare antică, modernă sau contemporană.
Dar să revin la propoziţii. O clasificare simplă împarte propoziţiile logice în: propoziţii cognitive, care transmit o informaţie adevărată, falsă, posibilă sau absurdă, de pildă: « Toţi profesorii sunt cu ochii bine deschişi », propoziţii pragmatice, ce indică o acţiune pentru destinatar, şi pot fi: de obligaţie : “Este obligatoriu să deschizi bine ochii”, de permisiune : “Este permis să deschizi bine ochii”, de interdicţie:“Este interzis să (nu) deschizi ochii », imperative: “Deschide ochii!” şi interogative : “Ai deschis ochii?”. În sfîrşit, propoziţiile mai pot fi şi propoziţii axiologice, şi au în vedere o apreciere de tipul: bine, rău, frumos, urât… « Urît ne-ai mai deschis ochii! » sau « N-a fost bine că ai deschis ochii ! »
Cum în ultima vreme propoziţiile care s-au vehiculat au fost de tip cognitiv, presupun că ziua de mîine va aduce mai ales din cele pragmatice, iar seara, după consiliu, axiologic, voi medita fie la : « Ce frumos şi-a deschis ochii! » fie la: Oare cînd se schimbă ora de iarnă? Că se întunecă mai repede…
