Citind eu despre propoziţiile logice pentru mîine, şi amintindu-mi că seara o încheiem apoteotic cu un consiliu profesoral consultativ pentru alegerea noului director adjunct, am zis să-mi formulez cîteva exemple, care m-ar putea ajuta să-mi aleg corect şi enunţurile. Dacă ar fi după Aristotel, şi logica ar fi a Metafizicii, nu a Fizicii, s-ar putea spune că o propoziţie de genul « Mîine va conta votul consiliului profesoral » este o propoziţie nici adevărată, nici falsă în acest moment, dar în pedagogia şcolii mele este sigur că nu va avea loc o bătălie navală, deşi sunt ambele armate pregătite. Astfel, consiliul profesoral devine un eveniment ce iese de sub incidenţa posibilităţii şi intră în cea a necesităţii, unde avem legi, norme, şi mai ales cadre, cu o autonomie mai implacabilă decît orice consultare antică, modernă sau contemporană.
Dar să revin la propoziţii. O clasificare simplă împarte propoziţiile logice în: propoziţii cognitive, care transmit o informaţie adevărată, falsă, posibilă sau absurdă, de pildă: « Toţi profesorii sunt cu ochii bine deschişi », propoziţii pragmatice, ce indică o acţiune pentru destinatar, şi pot fi: de obligaţie : “Este obligatoriu să deschizi bine ochii”, de permisiune : “Este permis să deschizi bine ochii”, de interdicţie:“Este interzis să (nu) deschizi ochii », imperative: “Deschide ochii!” şi interogative : “Ai deschis ochii?”. În sfîrşit, propoziţiile mai pot fi şi propoziţii axiologice, şi au în vedere o apreciere de tipul: bine, rău, frumos, urât… « Urît ne-ai mai deschis ochii! » sau « N-a fost bine că ai deschis ochii ! »
Cum în ultima vreme propoziţiile care s-au vehiculat au fost de tip cognitiv, presupun că ziua de mîine va aduce mai ales din cele pragmatice, iar seara, după consiliu, axiologic, voi medita fie la : « Ce frumos şi-a deschis ochii! » fie la: Oare cînd se schimbă ora de iarnă? Că se întunecă mai repede…
2 comentarii:
Tot de valoare ar fi şi propoziţia: "Ce frumos şi-au scos ochii!". Sper că în dulcele stil... pragmatic, vei ţine şi tu ochii deschişi. Către consecinţe, urmări etc (de fapt, asta mă cam enervează la pragmatişti: că nu ţin la principii, dar se bazează mereu pe ceea ce urmează :)
Radu îi spune chestiei acesteia "oglinda retrovizoare". Prima dată a fost folosită de broasca ţestoasă din paradoxul lui Zenon, care, profitînd de consistenţa punctelor pe care o dă încrederea în cuvîntul "înainte" (ca în expresia:" înainte era mai bine"; de unde vine şi verbul: "a înainta"), şi-a instalat o magică oglindă retrovizoare, care îi permite să-l vadă pe Ahile mereu în spatele ei. De-aia nu o depăşeşte Ahile, din cauza oglinzii retrovizoare, care-l ţintuieşte pe aceeaşi traiectorie cu ea. Sau, vorba şoferilor: pe aceeaşi bandă de circulaţie
Trimiteți un comentariu