am sa scriu ce am patit saptamana trecuta si, sper sa imi fac niste proiecte de calatorii imaginare si pentru saptamana viitoare.  saptamana trecuta am fost in africa. bineinteles, numai si numai in mintea mea.
se facea ca eram undeva in africa. si, bineintels predam ceva. eu, fiind profa, predau intr-una, in viata reala, in vis, pe holurile scolii, prin camere reale din casa mea si prin cele imaginare de pe site-ul scolii. deci, cum predam eu acolo in africa, am vazut o multime mare de elevi, multimea statea in fata mea, bine, logic, eu fiind in africa, ei erau negri, de la soare, bronz, caldurile ecuatoriale etc. si , bineinteles, actiunea petrecandu-se in africa, unde stim si noi ca este multa penurie, elevii stateau si ei in fata mea cum apucau, unii stateau fara carte si caiet, unii nu aveau pixuri, unii nu aveau nici macar geci imblanite pe ei, dar va spun ca toti stateau jos. stiti si voi cum, stateau turceste. mereu, in filme, elevii din africa stau turceste. poti sa mai zici ceva? accepti situatia si gata.
asa am facut si eu, am incercat sa ii avertizez ca nu e bine, ca sunt cactusi pe jos, ca sunt miriapozi, ca sunt muste tete, ca umbla fete morgane prin tot felulul de tunele si cotloane, degeaba, pana si baietii au stat turceste. n-am avut incotro si a trebuit sa ma opresc din predat si sa ma apuc de ascultat. asa am reusit cu chiu si vai sa salvez cativa dintre ei din ghearele unui tigru feroce, care, stiti si voi, pentru un african este un loc comun, dar pentru mine, un european sudist este ceva inedit, cuvant care este echivalentul semantic al cuvantului nebisnuit.