Sala de bal e luminată a giorno. În mijloc, o parașută exersează mișcări complicate. Mă apropii încetișor:
- Veți participa la un concurs?
Ea:- Da. Și nu înțeleg o piruetă.
Eu:- O piruetă pe stânga sau pe dreapta?
Ea:- O piruetă normală, dar cvadruplă.
Eu:- E dificil dacă o faceți fără ajutor.
Ea:- Aș vrea să încerc totuși.
Eu:- Atunci ar trebui să purtați patine sau role. E dificil fără ajutor.
Ea:- Tataie, te-a băgat cineva în seamă? Ce vrei?
Eu:- Sorry, am crezut că sunteți om.
Ea:- Uite că nu sunt! Sunt marțian.
Eu:- Atunci pentru dumneavoastră e simplu. Vă chemați alți cinci marțieni, îi treceți pe invizibil și gata concursul! Locul întâi cu coroniță!
Ea:- Ei, nici chiar așa! Sunt o persoană onestă. Nu vreau să trișez. Vreau să câștig pe drept.
Eu:- Ați încercat la orizontală?
Ea:- Nu există tango pe orizontală, deci nici piruete pe orizontală!
Eu:- Ba da. Există. E cea mai simplă piruetă.
Ea, inocentă pe bune sau inocentă prin participare la inocența mișcărilor generale:
- Îmi arătați, vă rog.
Eu, sincer, ca de obicei:
- Sigur. Mai întâi puneți o plapumă pe podea.
Ea, mirată:- O plapumă? Nu îmi îngreunează rotația?
Eu:- Nu, dimpotrivă, o va accelera.
Ea:- Bine.
Vine cu plapuma și o întinde pe podea.
Eu:- Scoateți- i husa!
Scoate husa și rămâne o plapumă tradițională, roz, bineînțeles.
Eu:- Întindeți- vă pe ea!
Se așează cuminte, cu fața în sus.
Eu:- Întoarceți -vă pe o parte.
Ea:- Care? Stânga sau dreapta?
Eu:- Dumneavoastră pe stânga, eu pe dreapta.
Ea:- Dar v- am zis că vreau fără ajutor!
Eu:- Eu nu sunt un ajutor, eu sunt un trădător!
Mă arunc pe ea, îi imobilizez mâinile și îi dau jos tricoul anti fasoane.
Încearcă niște mișcări umane, cum ar fi să îmi tragă una peste bot, să îmi articuleze un cot, să mă muște de nas, dar nu o las.
Îi dau jos pantalonii de tango și îi bag mâna în interiorul unde temperatura ajunge în punctul culminant, periculos pe pământ, periculos oriunde în Univers. Se zbate întâi rar, apoi din ce în ce mai ritmic. Respiră repede, respiră încetișor. Mă vâr în ea cu toată puterea. Țipă. O fut cu nervi o oră fără pauză de schimbare a poziției. Pe urmă îi spun:- Acum răsucește- te spre dreapta. Se întoarce prompt. O sărut. Îmi place gustul ei de prune uscate amestecat cu cafea. Scot limba la ea. O întreb:- Îți place limba mea?
Ea, gemând sub frâna mea:- Da!
Eu:- Fă ceva pentru mine cu a ta!
Începe să își pună la contribuție imaginația, e cam șablonardă, dar mă mulțumesc și cu atât. De la o curvă interesată de single tango nu poți cere cultură generală prea multă! Mă iau ca fraierul după ea și ne futem prostește toată după amiaza.
Obosesc. Mă ridic de pe plapumă, merg în curtea casei și fumez cinci țigări una după alta. Apare un pic deșurubată, un pic demontată.
O întreb:- Ți- a plăcut dansul?
Ea:- Da.
Eu:- Bine. Data viitoare vom dansa pe tavan. Vezi să îți meargă lumina! Îmi plac efectele spațiale.
Ea:- Și mie, îmi aduc aminte de casă.
Eu:- Să duci înapoi plapuma în șifonier, bărbatul tău se va prinde că nu ai fost cuminte pe ea.
Ea, conformistă:- Da, Antonio.
Plec, culmea, încărcat de la ea! Ar fi trebuit să fiu mai ușor și mai real, dar constat cu amărăciune că nu e așa. Închid cu grijă ușa care m- ar readuce spre Marte. Trebuie să mă și odihnesc. Nu îmi pot risipi nectarul stelar oricând și cu orice marțian .
