eu:- Cum ieșim din solipsismul lui Descartes?
Dorel: - Dacă lumea este produsul imaginației minții mele și eu sunt varză, înseamnă că lumea e varză. E simplu, treci pe budincă.
Mr. Brasil: - Las- o în pace. Nu imaginația trebuie să facă saltul ideatic, ci Facultatea de judecare.
Dorel: - Asta nu era la Kant?
Mr Brasil: - Ba da
Dorel: - Păi?
Mr Brasil: - Păi nimic. Treci pe Kant și gata! Așa ieși din solipsismul lui Descartes.
eu: - Și dacă intru în solipsismul lui Kant?
Dorel: - Ceee? Are și Kant solipsim?
eu: - Toți au. E ca răceala. Din când în când ești nevoit să mai și renunți la tine. Adică la victoria asupra celuilalt.
Dorel: - Aici sunt de acord. Fără câte o răceală, am fi toți zei. Deși pentru Descartes a fost fatală. Combinația femeie, Olanda și răceală e o combinație fatală.
Mr. Brasil: - Și de la Kant, mergi la Husserl. Husserl îi dă de capăt solipsismului lui Descartes.
Dorel: - Nu se poate mai pe direct? Adică să nu mai treci prin solipsimul lui Kant?
Mr Brasil: - Nu, nu se poate, ce tragi cu praștia? În filosofie e scrimă, nu doi cowboy trecând Munții Stâncoși sub ploaia de săgeți aruncate de apași. Asta e la Geografie sau la Chimie, nu la filosofie. Discursul filosofic este elegant și mai elaborat, nu e hipnoză și nici terapie de șoc. Auzi, Dorel? Mai este în cămară ceva de băut care să nu miroase a Kafka?
eu: - Adică a castel sau a ploșniță?
Mr Brasil: - A castel aș prefera, de la ploșniță ne- a venit să vomităm tututror ieri, ai uitat?
eu: - Nu, mi se face greață și acum.
Dorel: - Hai la o limonadă!
Mr Brasil: - Ok. Cât încălzești motorul, eu mă machez cu noul fard al ei.
eu: - Vezi dacă poti să- l deschizi, eu m- am chinuit o groază. Mi l- am luat de două luni și nu l- am putut folosi.
Dorel: - Poate n- ai văzut scociul.
eu: - Avea scoci ?
Dorel: - Normal. Cum vrei să nu curgă pudra din el?
eu: - Aha! Ce fraieră sunt!
Dorel: - Ha! Ha! La faza asta, da.
Mr Brasil: - Gata! Vă place?
eu: - Da!
Dorel: - Puteai lungi puțin coada. Se poartă rândunica.
eu: - A, da. Am observat și eu. Dacă ar ști Ștefan cel Mare, s- ar răsuci.
Mr Brasil: - Tu crezi că de la faze din astea se răsucește Ștefan cel Mare? Are alte probleme naționale și internaționale decât stolurile de rândunici din foișor.
Dorel: - Ce mi s- a făcut dor!
eu:- Parcă nu prea îți plăcea.
Dorel: - Ba îmi plăcea, oamenii erau oameni și monștrii erau monștrii. Plus că îi cunoșteam pe aproape toți, le știam firea, știam la ce să mă aștept.
eu: - Nu ai început să le uiți numele?
Dorel:- Ba da. Mi- am dat seama că din 15, îmi amintesc bine 14.
Mr Brasil: - Îți joacă feste memoria, nu-i asa?
eu: - Poate că îți joacă fuste memoria. Mi se mai întamplă și mie câteodată, mai ales când mă întâlnesc brusc cu cineva mai bine coafat.
dorel: - Adică mustața sau cocul îți joacă feste?
Mr Brasil: - Hai la limonada aia!
Noi: - Hai!
Mr Brasil: - Și vedeți că nu prea avem benzină, stați mai înghesuiți ca să vă încălziți.
eu:- Stați voi mai înghesuiți, azi conduc eu.
Dorel: - Mie îmi convine.
Mr Brasil:- Bine, fie! Vezi să nu o iei chiar prin toate hârtoapele, caută străzi mai line, nu ne grăbim.
