Ce mai este nou prin lumea mea
Am să scriu câteva rânduri despre ieri şi azi în opinia mea.
 |
| măceş din cartier |
Astăzi, după ce am ieşit de la ora de
la clasa a XII a, am constatat că am strecurat printre versurile cu
care am lucrat un text. Îmi era necunoscut atât subiectul, cât şi
contextul în care acest text mi s-a adăugat. Cert este că în el
apărea atât numele unui poet rus cât şi al unui înflăcărat luceafăr apus.
Ambii tratau o temă străina mie în viaţa reală, cunoscută aşa şi aşa
din orele de română de la şcoală, şi anume tema ţăranului român care
s-a dus la oraş şi apoi s-a hotărât să nu mai stea la oraş. Despre
acest subiect trata poetul despre care v-am spus că a apus.
Celălalt poet, rusul, scria după cum mi se
pare, în cunoştiinţă de cauză despre suferinţă, sudoare şi umilinţa
plină de răbdare a acelora care seamănă pe ogoare. În sfârşit, m-a nedumerit, cum vă spuneam, faptul
că acest text a apărut printre nişte hârtii de ale mele şi nu-mi
aminteam eu să- l fi pus.
Acum, că am realizat o introducere să
trec la un fapt mai relevant.
Am să scriu câteva rânduri despre ieri şi azi în opinia mea.
În opinia mea, ieri când te întâlneai
cu un cunoscut din adolescenţa ta, îl intrebai ce mai face nenea Ion
sau tanti Tanţa. Azi, când te întalneşti cu un cunoscut din tinereţea
ta îl intrebi care e treaba cu gaura din stratul de ozon şi dacă se
mai ştie ceva de ea, s-a umplut sau s-a dus altundeva, spre alaska
sau spre sahara. Şi dacă nu s-a dus ea singură de la noi din ţară, poate e bine să ne ducem
noi spre ea afară din ţară.
În concluzie, este o diferenţă între
ieri şi azi, deoarece, dacă ieri, când un om vedea lumina la un stâlp
pe stradă aprinsă îşi amintea că a pierdut ceva pe undeva şi se ducea sub felinar si o
caută. ( Si aici mă refer mai ales la organele de ordine), azi, dacă un om
vede o lumină pe undeva, crede că trebuie să îşi parcheze acolo
maşina. Aşa mi-am parcat eu maşina azi pe pervaz şi îmi cer scuze
colegilor dacă am lăsat din greşeală pe undeva vreo brichetă sau vreo
bucată de macaz.
