E-un
şcolar adorabil;
Prin
cîrlionţi îi mişună stafii de dascăli.
Are-un nume atît
de fără astîmpăr :
Franz Werfel.
Îi tot scriu scrisori
Şi-mi răspunde,
pătînd cu cerneală hîrtia.
Tuturor
ne e drag.
Are o
inimă gingaşă.
Inima-i
are ecou,
Ritmează
mirarea.
Buzele-i
devin pioase
În poem.
Cîte
unul poartă un turban prăfuit.
E
nepotul propriilor versuri.
Dar pe
buzele lui
Pictată-i
o privighetoare.
Grădina
mea cîntă
Cînd o
părăseşte.
Bucurie
îi cerne glasul
Pe drum.
