Fluturîndu-şi mînecile portocalii înaintea noului an
Din asfinţitul parfumat ea
culese ultima picătură de ceai
cu o măturică
subţire cît un evantai
apoi cu dinţii coloraţi în roşu aprins
muşcă o floare de tei doar din obrazul stîng
al Pygmalionilor din galeria de jad.
Abia întorşi din linia întîi,
Cu puteri noi în privire, ei
prinseră de o parte a lumii
şi ea
se făcu întîi albă pînă la nemişcare apoi neagră pînă la linişte.
Stăpîne, îi şopti, de-acum
doar tu să fii!
Pustiul
peste ceilalţi...
Această încercare mi-a fost inspirată de un fluture care se numeşte Pygmalion.
