partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

vineri, 6 septembrie 2024

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 30


   În acest capitol, Tolstoi revine la  Kitty, în perioada ei de recuperare a sănătății dustruse de iubirea nefericită față de trădătorul Vronski.

La băi sunt mai multe familii aristocrate, de diferite naționalități, casa regală universală își trimite aici mesagerii câteodată.
Familia Șcerbațki este remarcată de o doamnă de un rang nobiliar înalt, frumusețea și tinerețea lui Kitty se evidențiază imediat. I se fac urări de însănătoșire grabnică. Deși în tratament este inclusă depărtară de Vronski, Kitty observă repede că niciun bărbat nu e atrăgător, iar dintre femei îi place numai una, o tânără sau mai exact atemporală femeie cu suflet de sfântă. Remarcă însă și un cuplu inedit, un bărbat cu niște ochi frumoși însoțit de o femeie interesantă și, ce e cel mai inedit pentru societatea aceasta care se evaluează mai întâi după noblețea mărcii, că între ei este iubire. Dar când află că e fratele lui Levin, Nikolai, însoțit de Maria Nicolaevna, una...din alea...începe să îi evite.
....semn că sănătatea lui Kitty se restabilește mai repede decât se așteaptă toată lumea, cel puțin din punct de vedere social. 

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 29

Adevăr și Minciună 



Să nu ne lăsăm copleșiți de minciună, spune Anna Karenina în capitolele anterioare, dar nici de Adevăr, replică Alecsei Alexandrovici!

 Capitolul revine la cursa lui Vronski din perspectiva Annei. Anna observă accidentul lui Frou Frou și țipă! E șocată, speriată, îngrijorată, îngrozită. Se ridică de mai multe ori, gata să sară peste mulțime, peste Alecsei, peste toți spectatorii și călăreții, vii sau morți, binoclul este un obiect necesar la cursele lungi, dar inutil când inima conduce ochii si mâna. Anna este înnebunită la gândul că Vronski ar fi putut păți ceva, Alecsei îi oferă franțuzește sprijin, pe care îl acceptă când situația capătă o oarecare claritate. Călărețul nu a pățit nimic, însă calul e accidentat mortal. Plânsul ei, suferința din spatele evantaiului îl umanizează pe Alecsei. Nu se mai poate face nimic, dar minimele aparențe trebuie salvate, ceea ce îi face pe amândoi să devină, pe drumul până la trăsură, personaje mecanice. Alecsei sporovăiește fleacuri cu tot felul de neaveniți, Anna e ca o păpușă de porțelan cu capul spart. Se târăsc amândoi spre casă și Alecsei, după declarația ei pătimașă ca îl iubește doar pe Vronski, trântit fix în față, Alecsei cu bruma de demnitate rămasă îi spune că vor clarifica situația lor conjugală în viitor. 

După plecarea lui Alecsei, Anna spune sec, lucid și cu o voce de om periculos : - Bine că am scăpat de el! 

Sau ceva de genul…. 

Nu e ușor să deschizi tainițele inimii, dar nici să le închizi nu e ușor. 

Anna își amintește frumusețea lui Vronski, lumina care îl înconjoară și sufletul ei tulburat respiră aer curat! 

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails