Eu:- De ce scuturi așa nervos fețele de pernă când le pui la uscat? Nu sunt din pene și nici din bureți mărunțiți. Au interior compact.
Ea:- Sunt geloasă pe soțul meu. Vreau să îi scot din cap toate visele cu alte femei
Eu:- Dacă îl iubești, ce cauți la futut?
Ea:- Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum sunt.
Eu:- Cum ești? Ești ca oricare femeie. Crezi că ai ceva special? În afară de faptul că ai fost în Polonia când eu eram student?
Ea:- Da, am. Sunt gospodină. Știu să gătesc, spăl, calc, fac curățenie în casă, sunt la timp cu plata dărilor.
Eu:- Vrei să spui că celelalte femei gospodine nu sunt așa?
Ea:- Nu sunt. Să o vezi pe panarama de la doi sau pe parașuta de la 4! Când deschid ușa îți vine să îți iei lumea în cap.
Eu:- Ce cauți într-un loc unde îți vine să îți iei lumea în cap?
Ea:- Mai îmi aduc câte ceva de la țară, niște ouă, o găinușă.
Eu:- Jos chiloții!
Ea:- Așa brusc?
Eu:- Nu brusc, instant!
Se dezbracă de taiorul roz cu flori, își descheie fermoarul la fustă. Mă reped la ea ca un hipopotam posedat de un roi de albine și încep să o fut. I-o trag întâi cu regina albinelor, pe urmă cu penultima matcă, cu doi trântori incandescenți și la final o înțep cu un ac al unei albine sălbatice, exotice, adusă la noi de pe meleaguri orientale. Gâfâie în brațele mele. Cu o mână își ține fusta care alunecă spre genunchi, cu cealaltă încearcă să se opună dorinței de a dansa din buric în timp ce eu prepar mierea. Îmi place că e zdravănă și miroase frumos. O îndur, o suport, o bucur.
Înainte să plece, îmi pun urechile de măgar. Ies pe holul blocului și strig, de față cu o vecină care tocmai ieșea din lift cu copilul adormit în cărucior:- Data viitoare, curvo, să îmi trimiți banii pe card! Și să îmi plătești și ședința asta de poloneză! Altfel nu te mai primesc la pregătire! Am lista plină de gospodine, nu ești singura din cartier care vrea să fie înțeleasă așa cum e!
