Ameţitor e urcuşul
se destramă amurgul ca o dantelă veche
suliţe cad peste vie, ace în fiece bob.
cîmpia mănoasă se-nmoaie şi-n drum
vine fata cu rochie albă de fum
cîte urme se-nşiră ca gînduri în pace!
sus, pe deal, stă visător dantelarul
şi coase pînza de stele, palide, rele...
Luna,
Luna se-ascunde în mîl şi-aşteaptă pescarul.
