partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

vineri, 4 octombrie 2024

Scurt dialog meditativ

     Mă invită într- o zi un filosof nedeclarat la el în dormitor. Îmi zice:

- Îmi place urechea ta! Pot să îmi vâr scula în ea?

Eu:- Nu. Mă păstrez pentru sărbători.

El:- Atunci îmi sugi instrumentul?

Eu: - Arată- mi gura!

El: - De ce?

Eu: - Vreau să văd dacă îți lipsesc dinți.

El:- Nu, stau bine cu dantura.

Eu: - Atunci să îți facă altul felație!

El: - Poftim?? De ce? Ce legătură are una cu alta? 

Eu: - Nu prestez acest serviciu decât pentru cei care nu au cel puțin 3 dinți. 

El: - Ciudat! Ciudat! Dar mi- ai spus că mă placi. Nu mai ai niciun sentiment ?

Eu: - Am, dar nu milă. Prestez numai din milă, iar pentru tine nu am.

El: - Numai din milă? Stai! Sunt și eu suferind, sunt și eu creștin.

Eu: - Nu- i suficient. 

El:- Și ce vrei, să mă duc la felcer să îmi scoată câțiva dinți pentru o felație în după amiaza asta?

Eu: - Ei, nici chiar așa. În plus, e wk. E închis și la particulari.

El: - Atunci?

Eu: - Îți trag eu un pumn în bot. Dacă rămâi fără trei dinți, vii aproape, în picioare, în fața mea, cu curu  la toată planeta.

El, meditativ: - Deci și lui Nietzsche îi plăcea. Curva! Nu stai pentru o partidă clasică?


Lovers

 

        Mi- o trag cu o parașută căruia îi plac deghizările. Vine la mine cu un buchețel de ghiocei și îmi zice:

- Azi eu sunt un ghiocel, iar tu o albinuță. Îl fac atent:

- Vezi că la începutul primăverii nu prea sunt insecte.
El:- Cum nu sunt?
Eu:- Nu, nu sunt. E prea frig.
El:- Atunci tu stai îmbrăcată și eu vin la tine când sunt complet nins.
Îmi place ideea.
Stă ce stă, se învârtește ce se învârtește în jurul trupului meu ridicat de la sol și îmi zice:
- Nu putem face rocada?
Eu:- Adică? Să fiu eu ghiocelul?
El:- Nu. Să ne mutăm pe Marte, acolo nu există viață. Nici ghiocei, nici insecte.
Eu:- Adică vrei să fim amândoi niște ursuleți de pluș?
El:- Cam așa ceva.
Eu:- Treci să te fut, boierule! Crezi că noi vom fi vii?
Nu mai zice nimic și se dezbracă. Își aruncă frunzele de ghiocel pe șifonier și se așează pe canapeaua mea cea albă. Stă.
Eu:- Tu crezi că eu sunt principiul pasiv? Așează- te în patru labe!
E cuminte și conformist. Pun mâna în părul lui și îi zic:- Mă iubești?
El:- Da.
Eu, trăgând cu putere:- Și acum?
El:- Mmdaa!
Iau cureaua de pe pat și îi trag una pe spate. Țipă subțire.
-Și acum?
El:- Daaa!
Îi mai dau o palmă jignitor peste cap până și- l pleacă spre podea, pe urmă fac dragoste cu el până adoarme.  Mă uit la el cum sforăie relaxat pe covor. Mă transform într- o panaramă normală. Îi sun nevasta și îl trimit la țară.
Are o nevastă șmecheră. Vine cu doi gealați după ea și îl urcă în mașină, așa adormit.
După ce pleacă toți patru, mă așez pe canapea, îmi deschid laptopul și mă joc. De pe dulap pâlpâie verzui frunzele de ghiocel.
Mi se face dor de o plimbare. Îl sun. Răspunde, normal, nevasta.
Îi zic:- Nu știți cumva unde îmi sunt cheile de la mașină?

Ea:- Stai să îl trezesc pe Ghiocel!
 Eu, nervos:
- Curvelor! Dacă vă mai prind că umblați cu deghizări, vă fut pe amândoi! Și nu vă las să vă mai atingeți unul pe altul niciodată! 
Apare la ușă după o oră spășit, cu cheile mașinii. 
-Vezi că ți- am luat un breloc nou!
Îl chem în casă, îl sărut dulce și îmi iau la revedere normal de la el. După ce pleacă, îi arunc de la geam în cap frunzele de ghiocel. 
- Să vii cu ele la mine când vor fi vernil! Nu îmi place pe Marte! Și vezi ce faci cu imaginația! Fă ceva util societății cu ea! Până atunci fute- te cu nevasta! Pe canapeaua mea nu se stă în curul gol!
El, cu tupeu:- Atunci pune un pled pe ea!
Eu:- Marș la parașuta ta! 
Dă să se întoarcă:- Dar tu ce vei face în lipsa mea? 
Eu:- Mă apuc de ecuații diferențiale, asta fac!
Ne despărțim în termeni buni. 


Podul de sus

 

Și eu m- aș fi făcut soldat
Dacă aș fi știut să fac podul de sus  
Dar nu am putut face niciodată un pod 
Decât de jos

Asta nu înseamnă că sunt târâtoare
Sau că sunt un ocean oarecare
Nicio liană nu mi s- a ridicat pe picioare
Până să te întâlnesc
Niciun urs nu mi s- a ascuns în rugii- mi pârliți de soare
Până să te opresc

Podurile mele 
sunt pentru  pârâuri limpezi și răcoritoare.
 
Și eu aș fi fost soldat 
Dacă aș fi putut sări mai mult
Decât sar antilopele prin păduri seculare
Asta nu înseamnă că nu pot gusta
Din apa sărată și dulce a lacurilor cețoase
Din ocean și din mare


La malul meu cresc sălcii și trestii
Fluturi și libelule se zbenguie în genele- mi verzi
Pline de mormoloci și frunze tăioase
Nuferii mei  rotunzi strâng în ei lacrimi fugare

 Toți tigrii tatuați de raze mi s-  ar fi culcat la picioare
Dacă într- o noapte oarecare
Nu mi- ai fi apărut
În vis.

Anna Karenina, partea a treia, Capitolul 11

 

   Din cauza unor bănuieli legate de strângerea fânului și plata mujicilor, Levin se hotărăște să supravegheze el însuși aceste operațiuni.
Observă cum se fac căpițele și cum se desfac, umplându- se cu fân căruțele.
Stă de vorbă cu un bătrân, al cărui fiu se însurase de curând și care lucra împreună cu soția lui tânără și frumoasă, ajutându- se reciproc. Imaginea idilică, plină de veselie și drăgălășenie a celor doi tineri țărani căsătoriți îl încântă pe Levin și, probabil, îl duce cu gândul la bucuria de a fi într- un cuplu și la fericirea vieții de familie.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails