Ora de procreație

 Profesorul de biologie:- Astăzi vom învăța despre procreație.

Elevul de a 8 a îndrăgostit de elevul de- a 12 a:- Avem Filosofie!

Profesorul de biologie:- Atunci vom învăța despre procreație la vechii greci.

Elevul de a 12 a îndrăgostit de elevul de a 8 a:- Păi grecii nu au fost tot oameni ca noi toți?

Premianta clasei, îndrăgostită de elevul de-a 12 a:- Nu, ei erau mai mult bărbați. Am văzut într- o pictură de Rafael. 

Profesorul de biologie:- Procreația la vechii greci era ca în orice cuplu. Un centaur se cupla cu o sirenă.

Elevul de- a 8 a, etc.:- Nu vă supărați că întreb, dar ei cum se...știți dumneavoastră...se dădeau în bărci?

Premianta clasei, etc...- Vrei să zici în corăbii. Am citit în Iliada că aveau și catalog. Catalogul corăbiilor.

Elevul de-a 12 a, etc.:- Cum să se fută? Prin cordonul ombilical.

De aici expresia strămoșească: - Legați prin cordonul ombilical.

Profesorul de biologie, scotocind prin agendă:- Da, se pare că aveți într-adevăr Filosofie. Scuzați, am încurcat clasa. 

Îmbrățișări

   Trec prin dreptul oglinzii azi dimineață și văd undeva între două coaste, o ditamai vânătaia. Stau o vreme cu ochii- n ceașca de cafea încercând să lămuresc cauza și odată cu ultimul strop îmi amintesc, m- am lăsat îmbrățișat de o curvă care și- a ținut și poșeta la piept când a apucat- o afecțiunea. Mă așez în pat o oră și ceva să mai înmoi catarama cu care îmi apăsase coasta.
Îmi amintesc ușoara îmbrățișare a zeului din vară, amara îmbrățișare a omului din iarnă, dulcea îmbrățișare a copilului din toamnă, tandra îmbrățișare a femeii din primăvară.
Mă ridic să îmi fac un ceai de mușețel, cică vindecă orice durere, îmi imaginez petalele cum mi se așează lin pe oase și mi le răcorește, îmi imaginez polenul galben cum îmi trece prin citoplasme și mi le aurește.
Să îmi fie învățătură de minte!
Plec de acasă pe seară să văd un film. Promisesem stăpânului meu să scriu ceva pe tema asta. Mă îmbrac anevoie, renunț la cămașă, renunț la cravată, renunț la o rigoare numai a mea și petrec nemișcat în singurătate două ore cu ochii și mintea mea. Coasta bolnavă stă liniștită și ea. Când să ies din sală, sare pe mine o parașută din Algeria. Cică e prima din echipă la făcut laba. N-am chef de nicio animală azi în viața mea, dar îmi trage un sărut pe obraz fără să îmi atingă fața. Devin interesat de ea. O iau de braț și plecăm la mine. O las să facă ce vrea, stă pe burtă pe podea și ronțăie bucățele mici de pizza. Mă așez cu greu și eu alături. E liniște aproape de ea. Adorm cu bolboroseala din paharul de cola în urechi. Visez că plouă, gheizere mici se ridică din băltoacele transparente, pline de frunze metalizate.
O simt cum pune o pătură pe mine și iese ușor din casă, trăgând ușa după ea.

Drepturi

 

   Vine o curvă peste mine în timp ce încercam să înnod un șiret. Era rupt în trei locuri și moșmondeam de douăj de minute la el. Intră coarda peste mine, mi- a lungit timpul cu șiretul încă zece minute, a trebuit să- mi schimb dispoziția și să abandonez încordarea mentală și fizică pentru o proastă. Bîiguia ceva că ea se ocupă cu dreptul copiilor la pace, la seceră și ciocan și la ochiul de termopan. Mă uit la ea dublu și îi zic de față cu toată lumea:- Vrei să te sărut cu limba- ntre dinți?
Ea dă un nechezat de zile mari peste starea mea futută deja și zice :- Da!
O iau de braț și ies afară. Ploua torențial. O lipesc de- un plop secular și îi desfac fermoarul de sus până jos, o apuc de- o  țâță și când țipă auuu! îi ating sfârcul cu limba- ntre dinți. Îmi iau tașca și plec.
Am trecut după amiază să revăd mental scena. În locul unde tremura ca varga, din plop atârna verde o frunză ca inima mea.

Anna Karenina, partea a treia, Capitolul 2

 

Cosas de Blanca, Cosas de Negra

    Agafia Mihailovna și- a luxat mâna și a venit un medic să o vadă. Cu ocazia asta, medicul dă peste Serghei, fratele lui Levin și petrec o vreme discutând câte- n lună și stele. În urma discuției, lui Serghei i se face poftă de pește. Mai exact, de pescuit.
Levin ia cabrioleta și îl duce la iaz, unde Serghei petrece o bucată de după- amiază fără să prindă nimic. Levin se plictisește în ultimul hal. Îi stă gândul la pășuni, fânețe, grâu, secară, hrișcă, lucernă, etc. Îl întreabă pe Fomici dacă ar trebui să înceapă sau nu cositul și acesta îi zice că și da și nu, depinde de cum are chef să dea dispoziții stăpânul. Stăpânul cam ar vrea să nu piardă vremea. Nu poți fi și pescar și agricultor în același timp și sub același raport. În plus, pe cărare trec niște căruțe care nu par goale.
*Sunt frumoase descrierile de natură, de peisaje, sunt picturale.
*Sunt interesante emoțiile lui Serghei vis- a- vis de umbre.
*Sunt amuzante analizele pe care Tolstoi le face stărilor de nervi ale lui Levin.