Poem despre plop

Alfred Sisley- Peisaj

Se poate spune că bumbacul provine din lună, tot astfel cum frunzei de plop îi crește din fiecare visare cîte o inimă,

Într-un fel sau altul văzduhul trebuie umplut-  și plopul este,  pentru norul morocănos,  un complice frust și, să recunoaștem - înalt și făinos.

Auziți cum se bucură mierla și cum sporovăiește din frunzișuri lucioase - un cintez,  alături de altul - și-i ziuă în plină amiză!

Plop lângă plop - cu-o limpede pană - un înger trasează o notă prelungă pe-o singură strună. Din frunză în frunză, din creangă în creangă- vibrația sună-  se-strang trei secante –ntr-un con de lumină.