În vremea asta, bărbatul cel înalt ajunse într-un sat. Vitele se întorceau de la păscut şi la porţi stăteau bătrînii, privind uliţa.

Se opri în intersecţia cea mare şi căuta cu privirea pe cineva, care ar putea să îi dea o veste despre prietenul său. În pragul unei case, o femeie scărmăna lîna.     

-          Femeie, ziua bună, zise el. Nu ai văzut sau nu ai auzit de un bărbat pe aici?

-          Ce bărbat, zise femeia? Cu bundiţă de lînă sau fără?

-          Cu.

-          Albă sau neagră?

-          Albă.

-          L-am văzut. Azi dimineaţă. Căuta un om cu un măgar.

Bărbatul cel înalt se uita în urmă. Apoi îşi luă rămas bun de la femeie.

- Rămas bun, spuse ea.

 - Mulţumesc spuse el. Rămîi sănătoasă.

Şi porni mai departe. 

(Ulita satului- dupa Andreescu)