Este seară
tîrzie. Puntea luminată cu becuri albicioase a vaporului se întrevede printre
perdelele sufrageriei. Căpitanul este în sala motoarelor împreună cu meşterii.
Se lucrează de multe ore. E o operaţiune din care toţi ies cu feţele înnegrite,
cu mîinile aspre şi hainele şifonate.
Suntem în
mijlocul oceanului, este cald afară, cerul este plin de stele. Ziua de mîine se
anunţă cu vînticel şi un soare prietenos.
Eu mă învîrt
de colo colo pe punte. Şezlongul căpitanului a fost gol toată ziua. Pe măsuţa de lîngă el au
rămas cărţile, ziarele, lorgnon-ul, o mănuşă albă...
