Cînd să se nască, vremea se-mplini,
Ca un Mire din cămara sa ieşi,
Îmbrăţişîndu-şi Soaţa ce-n braţe-l cuprindea;
Şi-ntr-o iesle graţioasa mamă-l depunea,
Printre animalele din staul ce-acolo se găseau
Oamenii intonau cîntece şi îngerii intonau melodii.
Sărbătorind logodna ce se-mplinea
Dumnezeu în staul gîngurea şi plîngea:
Erau darurile pe care Soţia le-aducea.
Un asmenea troc văzînd, Maria căzuse-n leşin;
Lacrimile omului în Dumnezeu şi bucuria în om,
Şi unele şi alta, pe scurt, stranii păreau.
San Juan de la Cruz, Cantico espirituales
Crăciun fericit!
