Sunt negru, doamnă

 

Dorel îmi lipsește un poem pe ușa dormitorului:
- Sunt negru doamnă și mă scald în fumul preeriei
Port bască albastră și-mi adap din ea zebrele
Am sufletul alb ca marmura din care se construiesc temple
Din zori și până-n noapte dansez cu lumina ce-mi satură inima

Sunt negru, doamnă și te aștept în amurg
Știu că ți-e foame, în piua de piatră zdrobesc semințe
O linie din zbor coboară prin iarba înaltă, expresionistă 
Dacă întârzîi, devin incolor.

Citesc poemul lui Dorel și mă reped în bucătărie să fac o cafea. Din spatele meu, Mr Brasil îmi întinde scrumiera:- Mergi afară și fumează. Nu e pentru tine poemul, azi noapte, pe întuneric, Dorel a încurcat ușa. Poemul e pentru mine.
-Doamne, ce bine! M-am speriat.
Mr Brasil:- Nu te-ai speriat, te-ai îndrăgostit instant.
eu:- Off! Asta-mi lipsea! Dar de ce a scris doamnă și nu domnule?
Mr Brasil:- Știi cum e Dorel, mai mănâncă litere. A vrut să spună: Doamne.
eu:- Aaaa. Eu un poem religios.
Mr Brasil:- Da ce credeai? Că mă atenționează să mă arunc în smoală fără judecată? Ai plecat la țigară?
eu:- Acum, vroiam să înțeleg...
Mr Brasil, scoțând din buzunarul șorțului de bucătărie un bilețel:- Du-te și strecoară-i-l pe sub ușă. Vreau să văd ce față face.
eu:- Pot să îl citesc?
Mr Brasil:- Nu e nevoie, te vei trezi iar cu el lipit pe ușa ta.
Plec spre camera lui Dorel și îi pun bilețelul sub ușă. Îl aud mișcându -se prin cameră. Podeaua scârțâie aici, la cabană.
Ies în curte. E o dimineață răcoroasă, ca în zilele de la începutul anului școlar. Atmosfera e umedă și viguroasă, cum e mereu la munte. Trag aer proaspăt în piept. Casc gura la gâze și ascult păsările.
Când mă întorc, pe ușa camerei mele poemul trimis de Mr Brasil lui Dorel:
Sunt gol
Aruncă-ți umbra peste mine și lasă-mă să o imbrac
Ca pe o cămașă.
Aoleu, îmi zic în gând, ce mă fac cu nudurile astea două? Intru încet în cameră, îmi iau poșeta și telefonul și plec spre stația de autobuz. Merg să mă plimb prin oraș câteva ore, poate văd un film, mai iau niște fructe pentru diseară. După ce urc în autobuz, văd pe telefon un mesaj de la Dorel:- Ia și mie o sticlă de cola de 2 litri, vreau să stau treaz la noapte și să termin o carte.
Băieții ăștia! Trebuie să fii pe fază non stop cu dorințele lor.
:- Ok, îți iau, îi scriu mesaj lui Dorel.
Mr Brasil:- Nu-i lua! Are cafea!
eu:- Bine, nu îi iau.
Dorel:- Nu asculta de el. Îmi iei!
Șoferul anunță stația. Cobor. Mă uit pe avizierul cinematografului. Filmul a început de 5 minute. Îmi iau repede bilet, o cola și niște pop- corn și încerc să mă prind care-i ideea.

Dansul fluturilor

  

  Stau cu Dorel la focul care mocnește sub jăratic. Din când în când el ia un bețișor și lovește lemnele arse. Sar scântei puzderie și ne bucuram amândoi. Mr Brasil, pe fotoliul de paie, citește cu calculatorul pe genunchi. Stă pe verandă, la lumina becului atârnat deasupra. Deodată se ridică și vine la noi.
-Când aduceți ceaiul ăla de la ora 5?
Dorel:- E 11 jumate noaptea.
Mr Brasil:- Deci ați întârziat cu peste 6 ore. Gata! Plecați amândoi de la foc! Stau eu și mă joc. Voi mergeți și pregătiți cina!
eu:- Cina de la miezul nopții. Ha!
Dorel:- Nu, nu se numea așa filmul. Se numea Ghici cine vine la cină.
Mr Brasil:- Nu, se numea Mi-e foame și puturoșii mă pun să mănânc răbdări prăjite. Ați dispărut?
Plec cu Dorel. Dorel zice:- Lasă că fac eu repede ceva. Stai aici, stai pe telefon. Mă anunți din 15 în 15 minute. 
eu:- Aoleu! Credeam că faci un sendviș pentru fiecare și aduci niște limonadă.
Dorel:- Ce, e 11 dimineața? Nici gând!
Mă așez pe fotoliul unde stătuse Mr Brasil și încep să mă uit la fluturii de noapte care dansau sub bec.
Deodată simt miros de ars.
Mă uit la telefon, ora 1.
Mă reped în bucătărie. Fumăraie să o tai cu cuțitul, Dorel nicăieri. În cuptor, friptura carbonizată. Aragazul totuși închis. Mă reped în camere să îl caut pe Dorel, nimic, mă uit pe după mobile, sub mese, nimic. Ies în viteză și alerg spre Mr Brasil. La foc, cei doi stau îmbrățișați, ținându-se de umeri. Au lângă ei câteva beri pline și vreo 3 goale. De jur împrejur caserole, farfurii, tacâmuri, fructe, o jumătate de tort pe un platou pe care urcau fără jenă furnici.  Stau câteva clipe descumpănită.
Mă întorc spre casă, deschid larg ferestrele și ușa, îmi iau o pătură, mă înfășor în ea și mă culc în fotoliu din nou.
Mă trezește Mr Brasil:- Pe tine trebuie să te adorm ca să înțelegi că ești numai a mea! Hai să mergi în cameră. Dormim înăuntru.
eu:- Gata, s-a aerisit? Putem intra?
Mr Brasil:- Da.
eu:- Și Dorel?
Mr Brasil:- Doarme buștean de mult.
eu:- Cât e ceasul?
Mr Brasil:- 3 și ceva.
eu:- Scuze, nu știu cum de am adormit.
Mr Brasil:- Știu eu. Fluturii dresați de Dorel.
eu, în timp ce Mr Brasil îmi așează o pernă sub cap: - Dorel poate să dreseze animale?
Mr Brasil:- Normal, i-a învățat pe fluturi să danseze pe muzică latino. Asta  e cea mai eficientă.
eu:- Și friptura? Fumul?
Mr Brasil:- Ai visat. Are și dansul ăsta un efect secundar. Trebuie  să mai lucreze Dorel oleacă la figuri, dar se pare că e dificil fără niciun model paralel uman.
eu:- Ce bine!  E cam melancolic de la o vreme, acum îmi explic de ce.
Mr Brasil: - Fluturii sunt așa de sensibili, imediat se supără dacă nu-i tratezi cu respectul necesar. Dă-te mai încolo!
eu:- Dormi aici?
Mr Brasil:- Siempre, mi amor!
Mă ia în brațe și mă leagănă încet. Adorm.

Mă trezesc când Dorel îmi smulge perna de sub cap. Mă uit la el buimacă.

-Ce cauți cu perna mea sub cap?

eu:- Perna ta?!

El:- Da! Uite! E perna cu fluturi, nu cu inimioare. 

eu:- Și perna mea?

Dorel:- Caută -ți-o sub pat! Nu acolo e biroul de obiecte pierdute?

Dorul

- Când apare dorul în cultura română? 

-A două zi după nuntă! :)

Cum să trăim fără dușmani în vacanță

 

Dorel, mie:- Știi că un mare filosof contemporan a scris o carte, Cum să trăim fără dușmani?
Mr Brasil:- Știm.
Dorel:- Știți că eu chiar vreau să știu un răspuns concret la întrebarea : Cum să trăim în vacanță fără dușmani?
Mr Brasil:- Pui paie pe foc sau ce?
Dorel:- Nu, uite o întreb pe ea. Strict pe ea, nu te bagi cu pluralul. Cum se poate trăi în vacanță fără dușmanii de clasă?
eu:- Bagi muzică. Chitară, pian, baterie. Și a altora și a ta, zic de muzică...
Dorel:- Perfect! Dar cum se poate trăi fără dușmanii de rasă?
eu:- Tot eu?
Mr Brasil:- N-ai auzit că azi ești favorita la Ghici cine știe mai bine ca mine!
eu:- Ok. Răspund. Ca să trăiești fără dușmanii de rasă în vacanță e bine să citești cât mai multă literatură. Dușmanii de rasă sunt personaje principale în literatură și aduc și premii serioase la concursuri internaționale.
Dorel:- Dar cum să trăim fără dușmanii de specie știi?
eu:- Nu.
Mr Brasil:- Dușmanii de specie sunt acele ființări care au brățări. De exemplu, persoanele invitate la o petrecere în pijamale.
Dorel:- Adică e ca și cum ai vrea să pleci de la petrecere și nu ești lăsat să intri înapoi decât dacă arăți că ai brățări.
Mr Brasil:- Perfect.
Dorel:- Și cum poți scăpa de ei?
Mr Brasil: Ce nu înțelegi? Vrei să îți desenez? Ești prieten de specie dacă nu ai brățări și ești dușman de specie dacă ai brățări.
Dorel:- Păi nu ai zis invers?
Mr Brasil:- Depinde ce vrei. Dacă vrei să scapi de dușmanii de specie, nu mergi la petreceri. Dacă vrei să rămâi dușmanul lor de specie, mergi și porți brățări.
eu:- Deci cum ai da-o, de  dușmanii de specie nu poți scăpa.
Mr Brasil:- Vezi că ai înțeles? Întrebarea nu are sens cu privire la specie, dar are sens cu privire la gen. De dușmanii de gen scapi ușor. Treci de partea adversarilor lor.

Vara vine cu rezerve

 

Mr Brasil, mie:- Povestește-i și lui Dorel cum faci tu cumpărături inconștiente.
Dorel:- Faci cumpărături conștientă? Mă refer la cele pe care ți le permiți singură? Că nu m-am prins încă.
eu:- Fac cumpărături când am nevoie de ceva.
Mr Brasil:- Lasă cumpărăturile pe care ți le indicăm noi și care au rolul să ne mențină în formă pe toți trei. Mă refer la acea cumpărătură pe care o faci fără să fii rațională.
Dorel:- Mi se pare mie sau Mr Brasil vrea să îți sublinieze o ideogramă în caracter. Nu?
eu:- Dacă vreți să știți, acea cumpărătură inconștientă nu mai există. Deci nu mai vorbim despre ea!
Mr Brasil:- Ba vorbim! Stai aici și povestește!
Mă așez la masă. Dorel îmi toarnă o cafea.
eu, lui Dorel:- Cum vrei, varianta lungă sau rezumat?
Dorel:- Am de copiat. Bagă scurtă.
eu:- Ieri seară mi-am cumpărat o banană.
Mr Brasil, desfăcând borcănelul cu rezerve și îndesându-le cu o pocnitură în stilou:- Nu aveam banane în frigider?
eu:- Ba da.
Mr Brasil:- Știai că avem și că poți să îți iei câte vrei?
eu:- Da
Dorel, lui Mr Brasil:- Ce-i aici? Curtea comercială a lui Ignațiu de Loyola? Ești Marele inchizitor? Te iei de ea pentru o banană?
Mr Brasil:- Mă iau și nu e treaba ta cum o motivez să învețe psihologie.
Dorel:- Aaaa. Pot pleca? Merci pentru rezerve.
Mr Brasil:- Ce merci? Stai să povestească.
Dorel:- Păi ce să mai povestească, am înțeles ideea. Ți-a venit foamea și ai cumpărat o banană. Și mie când îmi vine foamea și nu sunt pe-acasă, intru într-un magazin și mănânc ceva.
eu:--Da. Mai fac și eu așa câteodată.
Mr Brasil:- O mai lălăi mult?
eu:- Nu. Mi-am cumpărat o banană. Și după ce mi-am cumpărat -o mi-am adus aminte că aveam în frigider, de fapt mi-a venit înainte să o cumpăr amintirea că avem în frigider dar nu mi-a venit și adunarea: avem 3 banane și mai adaug una, deci 4. Și nici scăderea: dacă avem trei și noi suntem 3 înseamnă că una e a mea.
Mr Brasil: -Vrei să spui împărțirea :3/3=1.
Dorel:-N-o mai întrerupe! Las-o să termine.
eu:- Deci nu mi-a venit în minte nici o judecată matematică, nici una morală, de genul, nu e bine să risipești banii pe banane când ai deja.
Dorel:- Așa și? Parcă ești Balzac, până dai de personaje, te lupți cu descrierea imobilelor și mobilelor. Hai, zi odată!
eu:- Cum mergeam printre raioane să mai iau câte ceva util, mă trezesc că am și banana în mână.
Mr Brasil :- Ha!Ha! Faza asta îmi place cel mai tare!
Dorel:- Așa și?
eu:- Mi s-a părut interesant. Nu știam că am așa ceva în caracter.
Dorel:- Ha! Ha! Eu știam!
eu:- Despre mine?
Dorel:- Nu, despre mine.
Dorel, lui Mr Brasil:- Acum pot pleca?
Mr Brasil:- Da, da. Pleacă, scrie, fă-ți datoria față de conștiința ta!
Dorel:- Adică ce vrei să spui? Că sunt imoral în general?
Mr Brasil:- Nu. Ești un tânăr serios și conștiincios. Numai eu știu de ce ești capabil când te ridici de la birou.
Dorel:- Serios? De ce?
Mr Brasil:- Ești capabil să te repezi fie în mine, fie în ea să îți aducem o rezervă nouă pentru stilou.
Dorel:- Da, aici m-ai prins! Chiar așa mi-e firea.
Mr Brasil, mie:- Vezi unde pui rezervele alea, trebuie să ne ajungă toată vara. Dacă nu le găsim, trebuie să plec iar la cumpărături.
Dorel, de pe hol:- Și cine știe câte banane inconștiente mai aduci la frigider! Sau faci ca ea, te trezești noaptea când toată lumea doarme și le mănânci.
Mă pufnește râsul, dar mă abțin să nu îl supăr pe Mr Brasil. Are și Dorel ăsta un mod de a pune punctul pe i!

Moliere, spectacol muzical la București

 

Lol și Lolita

 

E amiază. Stăm pe o pătură. Dorel butonează telefonul într-un Supermario în rețea, eu împletesc o coroniță din flori de câmp. Mr Brasil îmi întinde una câte una, alternativ flori de trifoi, de-nu- mă- uita și mușețel. Din când în când îmi ia șirul de flori și îl rotunjește, îl pune pe creștetul lui Dorel și îmi face semn să mai adaug câteva flori.
- Ne mai trebuie vreo două- trei, mă duc să mai aduc. Se ridică de pe pătură și îl văd cum caută prin iarbă, din ce în ce mai departe.
Dorel:- Crezi că Lol e masculinul de la Lolita?
eu:- Întreabă-l pe Mr Brasil. N-am știut niciodată dacă Lol e de bine sau de rău. Din ce îmi amintesc, Lolita e de rău pentru un profesor trecut de prima tinerețe.
Dorel:- Nu te-am întrebat dacă e de bine sau nu, ci dacă e masculinul. Și eu nu sunt trecut de prima tinerețe.
eu:-Da, nu ești.
Dorel:- Iar tu nu ești nici atât.
eu:- Da, eu sunt în pericolul de a nu fi profesor, și asta încă de când eram în plină tinerețe. De Lolite și Loli trebuie fugit, cel puțin în învățământ. La noi la școală există comisii care consideră non-etic să fii în combinație cu Loli sau Lolite.
Dorel:- Da să fii tu însuți Lol sau Lolita nu consideră non-etic?
eu:- Nu, dimpotrivă, e considerat normal. Chiar și profesorii în etate se străduiesc să fie mai tineri decât scrie în buletin.
Mr Brasil, apărut brusc:- Profesorii sunt de fapt anti- Lol, și chiar anti- Lolite.
eu:- Cam așa e.
Dorel:- Dar oare cum își dau seama?
Mr Brasil:- După culoarea mașinii.
eu și Dorel:- După ce? !!!
Mr Brasil:- Gândiți-vă, dacă ați fi tineri, ce culoare de mașină ați avea?
Dorel:- Eu sunt tânăr. Mi-aș lua o vernilă.
Mr Brasil, văzând că tac și ronțăi un fir de iarbă:- Și tu?
eu:- Roșie, cred.
Dorel:- Asta fiindcă te uiți la filme clasice.
Mr Brasil:- Eu mi-aș lua o mașină în două  culori, oricare complementare.
Așa, deci, ați observat că atât tinerii cât și adulții au aceleași culori de mașini în lumea profesorilor? Asta ce înseamnă?
Dorel:- Că e plină lumea de anti-Loli și anti-Lolite?
Mr Brasil:- Dimpotrivă, că nu îi mai poți deosebi. Asta înseamnă că e suficientă o replică să devii Lol și Lolita. E un fenomen care arată superficialitate.

Dorel:- Superficialitate în iubire?
Mr Brasil:- Nu, sentimentele umane sunt puternice în continuare, ceea ce e îngrijorător este faptul că oricine crede că poate scrie ca Nabokov.
eu:- Da. Așa e. Trist.
Dorel:- Nu se zice trist, se zice LOL.
Mr Brasil:- Stai locului nu te mai fâțâi atât! mie:- Gata, e potrivită! Poți să o închei.
eu:- Ce frumos ești cu coroniță!
Dorel:- Stai să îmi fac un selfie! Of, nu mai am baterie.
eu:- Noica spune...
Dorel:- Dacă îmi dai bateria ta externă, te las să îmi spui ce zice Noica.
eu:- Măgarule! Exact ca elevii mei! Lolule! Ține!
Dorel:- Hai, zi, ce spune Noica.
eu:- Noica spune că tehnologia a apărut în epoca modernă din cauza infidelității savanților, filosofilor și teologilor față de rațiunea dialectică. Dacă grecii ar fi trădat rațiunea dialectică, apărea încă din antichitate.
Mr Brasil:- Interesant. Gata selfiurile! Hai să fugim la cabană! Vine ploaia!
Dorel:- Ce ploaie? Din norul ăsta rătăcit pe care l-ai cules de după deal?
Mr Brasil:- Deci ai observat?! Lol!  mie:- Hai strânge coșul, eu adun rachetele și mingile. Hai, repede!
Strâng repede ustensilele de la pic-nic, apucăm amândoi capetele păturii și îl răsturnăm pe Dorel în iarbă, după ce îl legănăm un pic ca pe un copil. E slăbuț și e ușor.  Are  părul plin de fân și frunze și își ține cu mândrie coronița pe cap. Mr Brasil ne îmboldește să alergăm.
Ajungem la cabană odată cu primul tunet care când bubuie se zdrăngăne totul în jur. Încuiem ușa și ne repezim să închidem geamurile. Ploaia începe  brusc și atmosfera se întunecă. Fulgerele transforma cabana într-o recuzită de film SF, luminată de sfâșieri albastre. Stăm cu ochii lipiți de geam. Mr Brasil se apropie de Dorel și îi adună iarba uscată din plete.
-Uite, ai și o buburuză!
Dorel, bucuros, o lasă să i se plimbe pe braț:- Am salvat-o din furtună. LOL!
eu:-Te măriți în curând, Lolito!
Mr Brasil:- Cu cine?
Dorel, șotios:- Cu un profesor bătrân, cu cine crezi?

eu:-Lol!

Îndrăgostește -te de mine

 

Îndrăgostește -te de mine
Fără teamă, știu să mă despart cel mai pur de tine, cu o simplă piruetă
Învățată de la bobițele de tei desprinse în zefir.
Îndrăgostește -te de mine cu blândețe,
Știu să te dezbrac de tine cu o forță mare, învățată de la firul de iarbă care țâșnește din dala de piatră.
Îndrăgostește -te de mine cu răbdare, știu să brăzdez în părul tău mătăsos dâre argintii.
Iubește -mă cum iubește bătrânul poet sunetul mării,
Cum iubește tânărul soldat steagul alb,
Cum iubește pasărea rătăcită curentul care poartă stolul spre țările calde.
Îndrăgostește -te de mine pentru că nu am ochii tăi frumoși,
Pentru că nu am binecuvântarea gesturilor tale,
Pentru că nu sunt singura femeie care își așează o șuviță după ureche când îi zâmbești.