O zi optimistă se cunoaște după Dorel

 

   Dorel a ajuns acasă dimineață. Îl auzim amândoi cum se chinuie să descuie ușa. Ne dăm seama amândoi că a băut. Se clatină spre baie. Vomită, face duș și vine spre bucătărie în halatul lui Mr Brasil, o nuanță mai deschisă decât a lui. Se așează la masă, nu zice nimic, sta ca o lebădă aplecat asupra ceștii de cafea. Mr Brasil se uită la el. Știe deja cauza. Eu o intuiesc. Nu îndrăznim sa deranjăm furtuna de nisip din inima lui. Ne pare rău de el. Mr Brasil face un stanga-mprejur și vine cu două borcane de compot de cireșe și i le pune în față:- Asta mai mic e de anul trecut, iar asta de 800 de acum doi ani. Poți să bei zeama, te mai binedispui. Dorel îi face un semn să îl lase în pace. Eu ies încet din bucătărie, Mr Brasil se face că nu aude și rămâne.
După câteva minute ne întâlnim în fața casei. Mr Brasil:- Culege niște corcodușe verzi, uite aici o cutiuță, trebuie să îl trântim in pat să doarmă. Corcodușele îi vor stinge setea.
Mă apuc de golit de fructe creanga care atârnă până la pământ, anul acesta a fost prielnic pentru pomi, e încărcată.
Toată ora care urmează mă ocup de mine. Termin un roman și îmi calc o rochie.
Intru în bucătărie. Dorel plânge și ronțăie corcodușele verzi. După fiecare corcodușă, scoate din borcan câte o cireașă și îndeasă cu degetele tremurânde sâmburele în fructul lânced și stors de aromă. Îmi cere un castron gol. Îi dau. Pune în el  mâna de cireșe cu sâmburi de corcodușe în ele. Mr Brasil intră în bucătărie vesel, fredonând încet un șlagăr la modă. Mă mir că știe versurile la așa ceva. Mă mir că e interesat de muzica tinerilor. Se duce la Dorel.
Mr Brasil:- Ce facem noi doi azi? Ne ocupăm de noi sau de alții?
Dorel, brusc trezit:- Ce vrei să spui?
Mr Brasil:- Vreau să spun că deși se spune că și băieții plâng câteodată, adevărul este că băieții plâng de fiecare dată.
Dorel:- Daaaaa! și începe iar o tornada de lacrimi care sar în toate părțile.
Mr Brasil se apropie de el și-i zice: -Am o surpriză pentru tine.
Dorel:- Lasă -mă!
Mr Brasil:- E o surpriză psihologica. Nu altceva.
Dorel:- Ce? Lasă-mă cu prostiile!
Mr Brasil, brusc:- În dormitorul meu te așteaptă Ionel.
Dorel de întoarce spre el neîncrezător.
Mr Brasil:- Da, da. Du-te la el.
Dorel se ridică. E încă amețit.
Eu și Mr Brasil după el. Nici mie nu-mi vine să cred, dar așa e. În dormitorul lui Mr Brasil, Ionel, băgat până -n gat între perne și plăpumi.
Dorel:- Ce cauți în camera lui Mr Brasil?
Mr Brasil:- Nu te lua de el, eu l-am invitat.
Dorel:- Cum să nu mă iau? Ce caută în patul tau?
Mr Brasil:- Da tu ce cauți în patul lui?
Dorel:- Între noi e altceva.
Mr Brasil:- Ce e? Dragoste? Pasiune? Sex? Șuvoi de lacrimi printre borcane?
Dorel:- Nu înțelegi.
Mr Brasil:- Ba da. Treci în pat lângă el și dormiți. Vă trezesc eu când vine vremea.
eu:- Care vreme?
Mr Brasil:- Vremea să mergem toți patru la plajă.
eu:- Aaaa!
Mr Brasil iese din cameră. Îmi zice:- Trebuie să plec. Am de lucrat mult și azi lucrez pe puncte. Fă-te și tu dispărută pe undeva, mergi la un film sau la shopping. Ne vedem la 2 la braserie să mâncăm ceva. Lasă-i. Decât să-mi urle în cap doi ani că nu mai are partener, mai bine îl lăsăm să se trezească din beție.
Sunt de acord. Dorel e insuportabil când e trist. Pleoșteste toate florile.

Veni Vidi Vici

 

      Mr Brasil îmi ia haina din cui și-mi zice:- Ai terminat cu gătitul? Mergem la noaptea muzeelor sau la vernisajul prietenului meu? Crezi că e deschis non stop?
eu:- Acum, acum!
Plecăm. Mr Brasil conduce lin și repede în același timp. Ajungem când criticul de artă invitat încheia prezentarea expoziției. Îl vede pe Mr Brasil și îl salută vesel cu o fluturare de mână. Fac stânga- mprejur și  încep să mă preling pe lângă pereții plini cu tablouri înfățișand peisaje marine. Dau și peste câțiva elevi, însoțiți de părinți care mă salută cu chef de vorbă. Parcă mi se face poftă de-o țigară, dar amân. Mă opresc în fața unui tablou unde nu e nimeni. Are o atmosferă turneriană. Mă uit la norii care  învălătucesc valurile în furtună.  Sunt talouri frumoase, pictate minuțios.
- Așa trebuie să faci și tu!
Mă întorc, e Mr Brasil.  Galeria s- a golit.
eu:- Ce să fac așa? Să pictez așa? Nu am nicio șansă. Cel puțin nu în perioada asta a vieții.
Mr Brasil:- Nu e vorba de cum să pictezi, ci cum să acționezi când ești în mijlocul furtunii.
eu:- Cum?
Mr Brasil:- Înfigi paloșul în balaurul care te târâie de colo- colo.
eu:- Care paloș?  Săbiuța mea tocită de abanos?
Mr Brasil:- S-o crezi tu că mai ai săbiuța de abanos. Am văzut- o pe perna lui Dorel.
Mă caut prin toate buzunarele, nici urmă de săbiuța mea africană. Sunt dezamăgită și necăjită. Mr Brasil mă ia de braț și ne plimbăm prin galerie, îmi explică cum trebuie să privesc pictura prietenului lui și în drum spre casă îmi spune, între două solouri la chitară, de la radio:- Paloșul e lângă scăunel. Când ajungem acasă, te înarmezi. Ieși din curte, porți paloșul la tine, intri în camera ta, pui ostentativ săbiuța de abanos pe perna ta. Așa Dorel va înțelege aluzia.
eu:- Da. Mă duc la el în cameră și o iau! Și îi spun și că sunt supărară pe el că mi- a șutit- o.
Mr Brasil:- Nu e nevoie. Am luat-o eu. O ai în cameră.
Intru în camera mea, sunt ușor amețită, e o situație ciudată pentru mine. Mă uit indiferentă și văd săbiuța mea de abanos pe pernă.
Încep să mă dezbrac. Aud bătăi în ușă.
eu:- Cine e?
Dorel:- Eu, Dorel. Deschide să îți arăt ceva!
eu:- Nu mă poți aștepta în bucătărie? Mă schimb.
Dorel:- Nu te stresa, intru cu spatele.
Deschid. Dorel intră în cameră. Intră cu spatele. E gol. Pe omoplat două tatuaje: ditamai inima în flăcări și alături săbiuța mea de abanos.
Până să mă dezmeticesc, Dorel iese. Mă uit lung la pernă. Iau săbiuța de abanos și o bag sub ea.
Îl aud pe Mr Brasil că mă strigă. Intru în bucătărie. Scăunelul e ocupat de Dorel.  Mă întind pe burtă în fața lui și scot paloșul de sub scăunel.
Dorel de uită la mine derutat:- Vrei să mă decapitezi?
Mr Brasil:- Esti decapitat deja. Hai să vedem ce pereche de coarne ți se potrivesc, cerboiule! Mie:- Plecăm oleacă. Tu fă ce vrei, ai pizza și cafea. Nu ne aștepta, s-ar putea să dureze, știi că sunt încăpățânat când e vorba de gusturi.

Modelul european

 

    Intră Mr Brasil în bucătărie. Un vacarm îngrozitor, mașina de spălat storcea rufele la turația maximă, iar hota huruia fără niciun purcel fript pe aragaz. Se duce pușcă la hotă să o oprească. Dorel se ridică

de pe scaunul de la calculator și o pornește din nou.

Mr Brasil:- Ce-i cu haosul ăsta emoțional? Ești din nou hetero? Iar ai pus ochii pe ea?

Dorel nu-i răspunde, se întoarce la calculator și începe să deruleze comentariul de pe chatgpt despre Leoaică tânără iubirea cu viteza melcului.

Mr Brasil se apropie de el: - Nu auzi ce te întreb? De ce stai în gălăgie? Nu-ți mai place liniștea din casa mea?

Dorel: - M- am săturat de provincialismele tale! Vreau să mă simt un cetățean dintr-o mare metropolă occidentală.

eu:- Cred că în metropolele asiatice gălăgia este mai mare. Am văzut că în Japonia, Coreea și China este viață de noapte și ziua. Lumini, baruri deschise non stop, bazar cât cuprinde, lumini pe stradă să îți brodezi un guler sub felinare.

Dorel: - Da, așa e. Și Asia este occidentală, în caz că nu ești la curent cu noile definiții.

Mr Brasil se apropie de Dorel și îl ia tandru de umeri: - Ai observat că ne înțelegem între noi când vorbim?

Dorel: - Nu.

eu: - Da.

Mr Basil: - Știi de ce?

Dorel: - Da.

eu: -Nu.

Mr Brasil: - Am oprit cele două artefacte direct din telecomandă. Vezi, e liniște, nici mașină de spălat, nici hotă! Scoate din buzunar un telefon cu butoane demodat. Am telecomandă universală, valabilă  pentru orice aparat. Și acum, tot din telecomandă îi închid calculatorul lui Dorel ca să mă poată urmări!

Se apleacă peste birou și scoate ștecherul prelungitorului din priză. 

Dorel: - Ce telecomandă? Ce faci?! Nu vezi că am de învățat?!

Mr Brasil: - Treaba mea ce fac! Eu sunt geniul inventator al liniștii intelectuale, nu cheful tău de a mă auzi. Ce faci aici? Înveți despre memoria mecanică?

Dorel, redeschizând calculatorul cu chatgptul setat pe comentariu: - Doamne, ce m-am plictisit! Aceleași inepții zi de zi!

Mr Brasil: - Te referi la ce îți spun eu acum?

Dorel: - Aaa, nu! Mă refer la comentariul pentru Petronel.

Eu: - Cine e Petronel?

Dorel:- Ionel are un prieten, pe Georgel, iar Georgel are un frate, care e a 12 a și îl cheamă Petronel. Bine, lui nu- i place să i se spună Petronel. Cu toate că i- am explicat ca e un nume nobil, de origine latină, el vrea să i se spună Țițeica, fiindcă e bun la matematică și vrea ca fetele să înțeleagă din prima.

eu: - Ha! Petronel zis Țițeica! Ce nume asiatic! E frumușel?

Mr Brasil:- Lasă asta! Zi mai bine pentru ce trebuie eu, care sunt ditamai profesorul universitar, să îmi pun mintea cu Petronel care e licean? Vrei să îl chemăm să ne măture curtea?

Dorel: Nu are cum, stă la București.

eu:- Îți place de el?

Dorel: - E superb, așa zice Ionel. A fost Mister Metropolă acum 4 ani.

eu: - Deci îi place lui Ionel de el.

Dorel: - Lui Ionel îi place de Georgel, știi deja, ce mă mai oftici cu întrebarea. De când Ionel s-a întâlnit într-o zi cu fracsu, nu mai vrea să fie cu Georgel. Lucrează zi și noapte la Geografie cu Țițeica. M-am uitat o dată pe telefonul lui, zece aplicații cu țări, capitale, continente. De acolo am învățat că fără strategie ești terminat. 

        eu: - Strategia nu era cu Istoria? 

Mr Brasil: - Lasă-l, e geopolitică, nu auzi? Hai, zi -ne strategia, nu ne mai aburii atît.

Dorel: - Vreau să îi dau de înțeles lui Ionel să îl părăsescă pe Georgel și să mai aștepte cu Petronel.

eu:- De ce să aștepte?

Dorel: - Pentru ca e minor, a fost dat de 6 ani la școală, așa că nu are voie să aibă prieteni decât minori.

eu: - Aaa! Sindromul Verlaine....Deci ești gelos pe Ionel?

Dorel: - Ești grosolană, ca întotdeauna, așa ești!

Mr Brasil: - Nu e grosolană. Mă scutește pe mine de chinul de a formula fraze ultralungi pentru un subiect redundant.

Dorel: - Mai aveți treabă pe aici? Am de repetat comentariul. Sunt la a 4 a repetiție și tot îmi scapă idei.

eu: - Am citit că abia după a cincea repetiție începi să reții chestii neinteligibile.

Mr Brasil: - Să revenim la Petronel! Cum ai să îi bagi tu în cap lui Petronel comentariul la Leoaică dacă el are mâine examen?

Dorel: - Prin autosugestie.

Mr Brasil: - Nu prin autosugestie, se zice- prin sugestie. Autosugestie este când eu încerc să înțeleg de ce ca să ajung deasupra ta, trebuie să trec peste Ionel, Georgel și Petronel. Ce, sunt bobul de mazăre de sub saltelele prințesei? Eu mă autosugestionez, tu încerci experimente psihologice interzise nespecialiștilor.

Dorel: - Vorbești degeaba, deja nu te mai aud.

Mr Brasil mă împinge de lângă Dorel și îmi face semn să închid ușa pe dinafară. Ies.

Aud din hol două bufnituri puternice. Ionel țâșnește pe ușa bucătăriei cu măturoiul de frunze după el, astfel încât îmi dau seama că îl căutasem degeaba în magazie, era pe undeva pe după calculatorul unde lucram când vremea era prea rea sau aveam de gătit ceva îndelungat.

Intru încet. Îl văd pe Mr Barsil la calculator, derulând paginile de pe Tinder.

Îmi zice:- Ia uită- te și tu la ăsta! La Țițeica lui Dorel. Crezi că are 17 ani jumate?

eu: - Pare să aibă vreo 25.

Mr Brasil: - Fii atentă ce mesaj are la avatar: Sunt model european și întregul glob stă sub modelul european. Fii atentă ce tupeu are! Mai ceva decât Noica! Ia să văd câte like-uri are!

eu: - Îți zic eu: 800k.

Mr Brasil deschide facebookul.

Mr Brasil: - Ia să văd câte like-uri are poza aia cu Dorel: două like-uri, de la Ionel și de la Georgel! Hai să îi dăm și noi două să îi mai crească ratingul, poate se lasă de învățat comentarii de pe chatgpt.

Afară Dorel cântă: - De când ne-am sărutat/

Ești modelul meu european preferat!/

Tra la la la la la trala lala  laaaa!

Mr Brasil, mie: - Fă o cafea să bem toți trei. M-am liniștit, era să o iau razna, nu alta....

Îl cred.

Banc cu viziuni

 Ion și Vasile ies la o bere. Ambii au copii mari care tocmai au plecat la simulare.

Ion:- Mai Vasile, tu ești mai mic decât mine cu 5 ani. Ai memoria mai proaspătă. Îți mai aduci aminte de la română, și era pe vremea lui Ceaușescu când profesorii își făceau toate orele și predau toate comentariile,  îți aduci aminte să fi folosit vreunul pentru Riga Crypto a lui Barbu sau pentru Floare albastră a lui Eminescu expresia : Un Luceafăr pe dos?

Vasile :- Am auzit-o și eu pe fiica-mea aseară că vorbea cu una pe telefon, repetau materia. Da parca n-a zis un Luceafăr pe dos, ci un Luceafăr întors.

Dorel se întoarce spre masa lor :- La Luceafărul e un Luceafăr întors, că îl convinge Demiurgul să nu se mai întoarcă pe pământ, da la Floare albastră e un Luceafăr pe dos fiindcă geniul e pustiu, deși câmpu-i plin de iarbă.

Ion:- Da tu de unde știi? 

Dorel:- Păi și eu trebuia să merg azi la simulare, însă m-am trezit târziu și nu m-au mai lăsat, se împărțiseră deja subiectele. Și repetasem Riga Crypto. 

Vasile :- Vezi să nu pățești așa și mâine. 

Dorel:- Nu pățesc, îmi pun alrma pentru ploi torențiale și aia trezește și morții. Mâine am Istoria, ajung primul. 

Ion:-Și asta e toată chestia cu Luceafărul pe dos? 

Dorel :- Aaa, nu, mai e ceva. În Floare albastră e iubire fără sex, în Riga Crypto, sex fără iubire. De aia toată lumea alege comentariul de la Riga Crypto și nu de la Joc secund. E mai ușor de înțeles. 

Lupta cu dorința

 Dorel strigă la fereastra mea:- Deschide repede ușa, repede, ce stai și te uiți!

Mă ridic nemulțumită de la birou, lucram la ceva. Traversez holul și îl văd în ușa bucătăriei pe Mr Brasil cu o expresie mai nemulțumită decât a mea.

Îi deschid lui Dorel ușa, altfel descuiată, și îl văd cum năvălește pe hol, îmbrâncindu- mă. Îl lipește de perete și pe Mr Brasil și spune, în timp ce eu mă uit la urmele de noroi pe care le-a lăsat pe hol, pe covorul lung curățat cu trudă de mine și Mr Brasil:

Dorel:- Aici sunt două cutii care par la fel. Dar observați că una are mici orificii. E pentru iepuri. Cealaltă pentru ouă.

Mr Brasil se apropie încet de cușca cu orificii. Deschide capacul. În interior, doi iepurași de mărime mijlocie, unul alb, celalalt gri.

-Stau tremurând, zice Mr Brasil. Mie: Ia și tu unul în brațe, să- i încălzim.

Dorel se ridică de pe scăunel, unde își descălțase cizmele și sare de doi metri în sus:

- Vă stăpâniți de la iepurii mei! Nu sunt animalele voastre de companie, animalele voastre de companie vor fi produsul lor.

Eu:- Sunt iepuri pentru înmulțire?

Dorel :- Sunt iepuri pentru deducție. Adică, mai pe limba simulărilor tale, sunt iepuri logici și nu matematici. Adică logici și non matematici.

Mr Brasil apucă un iepuraș de urechi și îl ridică la înălțimea privirii: - Cum te cheamă pe tine, Țup-Țup?

Dorel:- Îl cheamă Dorel, ca pe mine!

Eu:- Și pe celalalt? Ionel cumva?

Dorel:- Nu e treaba ta! Da, Ionel! Și nu cumva să pui mâna pe el!

Eu:- De ce nu tot Dorel? Dorel 1 și Dorel 2? Dacă tot ești așa... non altruist...

Dorel, lui Mr Brasil:- Hai să le dăm ceva de mâncare! Am în rucsac niște lăptuci.

Eu:- Vreau și eu să văd cum arată! Știu denumirea din povești nemuritoare.

Dorel :- Ca orice salată.

Mr Brasil:- De ce i- ai luat?

Dorel:- Pentru un experiment științific. Vreau să știu în câte zile pot să clocească niște ouă și dacă după ce ies puii din ele, îi recunosc ca părinți biologici.

Eu:- De ce n -ai cumpărat o găină? Nu așa se obișnuiește?

Dorel:- Ce cauți în fața mea cu gândirea ta comună? Eu nu sunt un curtean oarecare, cu sau fără abonament de navetist, ca ăia de la tine de la școală, eu sunt savant! Punem ouăle în cușca de iepuri și iepurii deasupra lor. Conform calculelor mele astronomice, ar trebui în 3 zile să apară primii pui. Știu că e perioada de curățenie generală, dar vă rog să nu mă solicitați, pentru că am de făcut ceva mai important, număr minutele și la 20 de minute îi întorc în altă poziție.

Eu:- Ce poziție?

Dorel :- Îți explic băbește:- poziția cap- cap, poziția coadă - coadă și poziția cap- coadă.

Mr Brasil:- Parcă ai prezenta programul partidelor totalitare din secolul anterior! Ești sigur că vrei să faci pui de găină și nu pui de om clonat?

Eu:- Lasă -l, nu e istoric, e savant naturalist. Caută cărămida materiei, nu ulcica de la Alexandria din care bea nechezol Porfir cot la cot cu Plotin.

Dorel, mie:- Apropos, hai să facem o cafea, cât eu mă duc să caut un carnețel. Vreau să notez în cât timp clocește iepurașul Dorel primul lui ou.

Mr Brasil, țipând:- Nu! Mai întâi cureți noroiul din hol! Apoi duci cuștile astea două în magazie! Ouăle le mâncăm, sunt clocite, le aruncăm! Iar iepurii, să avem pardon, sunt animale libere, nu stau în cuști. Am tuns peluza, avem salate printre lalele, dăm drumul iepurilor să se simtă bine!  Sunt amândoi femele?

Dorel:- Habar n- am, nu i- am verificat.

Mr Brasil:- Dă- mi- i să- i verific eu! Nu, unul e mascul. Deci, avem toate șansele să devenim părinți și chiar bunici.

Dorel: - Asta am intenționat și eu! 

Mr Brasil:- Părinți și bunici de mamifere, nu de păsări. Mamiferele sunt superioare, mie:  Nu-i așa?

Eu:- Da. Așa e la biologie și psihologie, la logică sunt egale, dar contrare.

Mr Brasil îl ia pe Dorel de umeri și-l scoate ușor din bucătarie. 

Dorel se îndreaptă spre dormitorul lui, puțin amețit, mă uit după el și îmi dau seama cât l- a obosit cercetarea științifică fără îndrumarea lui Mr Brasil. Mr Brasil se întoarce repede spre mine și îmi spune cu o voce suavă, care îmi alungă din minte toate opozițiile dintre iepurii și găinile pe care Dorel, subtil mi le adusese în atenție:- Îți rămân dator dacă strângi tu noroiul din hol și duci iepurii în curte, mai la soare. De ouă mă ocup eu mai încolo, împreună cu savantul. Vreau să știu dacă își mai amintește ceva din vreo lecție predată de mine pe vremea când era la liceu.

    Pornesc aspiratorul și strâng noroiul înșirat de Dorel, iau cușca și în timp ce scot unul dintre urecheații pufoși și îl așez aproape de zid, unde soarele încălzea salatele și lalele, îl aud pe Mr Brasil cum îl dăscălește pe Dorel: - Platon, unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii, spune într- un dialog celebru, Phaidros, subîntitulat Despre frumos, spune că lupta cu dorința începe de la...

Dorel:- Cumva școala de șoferi? Că nu se mai circulă nici cu carul, nici cu căruța, nici cu caleașca, și asta nu de azi, de ieri, ci de un secol și jumate.

Mr Brasil:- Știu unde bați, dar nu mă las prins în cușca ta. Am vrut să zic, Bubulină, că lupta cu dorința începe prin a- i face pe cei doi cai să meargă în direcția în care tu te uiți, nu în care se uită ei.

Dorel:- Aaaa!

Mr Brasil :- Și ia vino încoace să te curăț de paiele din plete! Ai fost la cumpărături sau la reprodus un Van Gogh? 

Dorel:- Sincer? La reprodus, era faină atmosfera. 

Mr Brasil :- Cred și eu, suntem pe Terra. 

Dorel : - Ha! Ha! Bună gluma! Ce te uiți așa  la mine? M-am dus singur. 

Mr Brasil :- Asta să i-o spui lui Mutu. Că pe mine nu m-ai convins. 

Dorel :- De ce nu mă crezi? 

Mr Brasil :- Pentru că atunci când mă înșeli, pe ea nu o mai iubești. Ce, e obligată să îți prepare cafea? Și de când sunteți voi doi ea? 

Dorel:- Aaaa! Auuu, urechea! 

Mă întorc tiptil în casă. Tot Mr Brasil mi-a redat onoarea. 

Întru în bucătărie și pornesc filtrul. Adevărul e că îmi place să fac cafea. 

Simt nevoia

 

     Dorel sta bosumflat. Intră Mr Brasil peste el în baie.
Dorel:- Ce dai buzna? N-ai văzut afișul cu este ocupat?
Mr Brasil:- De ce stai aici de o oră? Păzești mașină de spălat?
Dorel:- Spălatul rufelor este treabă ei, nu a mea. Dar azi îi fac o favoare pentrucă simt nevoia de mișcare.
Mr Brasil:- Asta nu e nevoie de mișcare, ci de dat o situație peste cap.
Dorel:- Zi-i cum vrei și lasă-mă.
eu, din ușă:- Și Aristotel spune că mișcarea perfectă este rotația, așa cum cercul este linia perfectă.
Mr Brasil:- Mai avem gogonele din alea mici la borcan?
eu:- Da.
Dorel:- Nu vreți să vă cărați? Mă distrageți și urmează stoarcerea!
Mr Brasil:- Fugi repede la frigider și adu borcanul!
Mă conformez. Cu riscuri, ca de obicei când trebuie să fac ceva în viteză. Dau cu capul de ușa de la un dulap, rămăsese deschisă după ce Dorel a umblat după laptele condensat, dau un picior de un scăunel care își schimbase poziția și, după ziarul aruncat pe jos îmi dau seama că nu a stat Mr Brasil pe el, răstorn și niște cereale pe podea, dintr-un bol lăsat prea aproape de margine, îmi spun instant că nu era bolul meu, al meu e roșu, oftez, așa e dimineața devreme când suntem toți trei obosiți, și cu borcanul de murături mă îndrept către baie.
Mr Brasil îmi face semn să plec. Plec.
Dar de după ușă trag cu urechea. Și eu am curiozitățile mele legate de ce fac doi bărbați în baie cu un borcan cu gogonele mici.
Mr Brasil:- Pune-l mai pe centru, chiar sub motor!
Dorel:- Bine
Mr Brasil:- Le vezi cum se mișcă? Parcă sunt peștișori!
Dorel:- Da!
Mr Brasil:- Și gândește-te că sunt doar două culori, roșu și verde. Dar să fie și galben, și albastru și portocaliu?
Dorel, încântat:- Da!! Ce frumos! Ce bine mă simt!
Mr Brasil:- Mai simți nevoia de mișcare circulară în timp ce stai cu capul în jos ca un mare gânditor și cu ochii în hublou?
Dorel:- Nu. Mă simt bine așa!
Mr Brasil:- Și gândește-te că după ce mașina se oprește din stors, peștișorii se mai învârt o vreme prin borcan. Fizică newtoniană, nu alta!
eu:- cu oleacă de tupeu:- Ar putea Dorel să strângă cu mătura niște cereale căzute pe jos? E tot un fel de mișcare circulară.
Dorel:- Să spun drept, sunt cam amețit.
Mr Brasil îmi face semn să îl las în pace pe Dorel. Plec, găsesc aspiratorul, pornesc turația maximă, încep să mă plimb cu el prin toată casa. Cei doi ies din baie. Se îndreaptă spre cuier, își iau bocancii, cojoacele, umbrelele și Dorel îmi strigă din ușă: - Mergem la o bere! Și Mr Brasil simte nevoia de mișcare!

Dorel ca personaj

 

    "Draga mea, așa începe scrisoarea de la Dorel pe care mi-a strecurat-o azi noapte pe sub ușă: Îți scriu aceste rânduri pentru că vreau să mă cunoști mai bine. Știu că cinele noastre zilnice și ieșirile cu Mr Brasil ți-au oferit ocazii pentru acest lucru, dar nimic nu e mai veridic decât o confesiune chiar a personajului. Pentru că eu sunt chiar un personaj tragic pentru Mr Brasil și la fel ca orice personaj sunt nu în căutarea unui actor, cum ar fi normal, mai ales că destinul meu tragic așa ar merita, ci în căutarea unui autor... "
Mr Brasil și năpustește în cameră și îmi smulge foaia din mână. Se întoarce pe hol și strigă din toți rărunchii:- Treci încoace, putoare ordinară!
Dorel apare din camera lui cu ochii cârpiți de somn, cu pijamalele pe dos:- Ce urlii așa? Unii dorm după o noapte grea.
Mr Brasil:- De ce scrii scrisori în care mă faci pe mine boul încălțat și pe tine un personaj tragic?
Dorel, mie care mă uit la el din tocul ușii:- Tu ești sau mi se pare? Că nu mai ai vreun drept la existența din partea mea! De ce i-ai dat scrisoarea? Era pentru el sau pentru tine?
eu, stins:- Pentru mine și nu i-am dat-o eu.
Mr Brasil:- Scrisorile cu mesaje erotice se confiscă de la destinatarii neaveniți!
Dorel:- Nu era cu mesaje erotice.
eu:- Nici n-am apucat să citesc, abia am parcurs primele rânduri
Mr Brasil:- Foarte bine. Restul îți povestesc eu: Dorel este un personaj comic. Personajele comice supraviețuiesc până la sfârșit. Personajele comice se căsătoresc și și-o trag zi de zi. Personajele comice au familii numeroase și aleargă cu limba scoasă după funcții și avuții. În plus, personajele comice nu își iubesc amanții, ci profită de ei. Amanții personajelor comice sunt personajele tragice.
Dorel:- Da, fix!
Mr Brasil:- Da, fix. Nu tu ești personajul tragic care te dai când la Ionel, când la mine și, mai nou, la ea, ci eu și, surpriză, chiar ea! Nu îi vinzi castraveți grădinarului!
Dorel:- De ce, e interzis?
Mr Brasil:- Normal că e interzis. E chestie de bun simț, de fair play, de echitate, de perspicacitate și chiar de empatie.
Dorel:- Vrei să spui că sunt prost și plin de turpitudini?
Mr Brasil:- Da. Așa ești! Marș și fă cafea pentru toți trei!
Dorel, mie:- Păcat că nu ai citit toată scrisoarea ca să vezi sentimentele mele curate.
Aaa! strigă Mr Brasil. Îți spun eu cum stai cu sentimentele curate! I-ai scris că îți place de ea?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- I-ai scris că vrei să ieși în oraș numai cu ea?
Dorel:- Da!
Mr Brasil:- I-ai scris că îți place să fii cu ea cât mai mult timp?
Dorel:- Da...
Mr Brasil:- I-ai scris că ai visat-o ieri noapte, că ai avut erecție, că îți plimbai limba pe trupul ei gol?
Dorel:- mda...
Mr Brasil:- Marș la cafea, măgarule! Astea nu sunt sentimente curate! Îți spun eu ce sunt sentimentele curate: să o dușmănești că are țâțe, să te uiți cu ură la ea când poartă rochii cu dantele și volane, să îți vină să spargi 100 de pahare când îți zâmbește sau îți face cu ochiul, să trebuiască să zici 20 de rugăciuni când se lipește de tine și îți ajunge la nări parfumul cu care se dă. Astea sunt sentimente curate! În plus, zice el, împăturind tacticos scrisoarea și punând-o cu grijă în buzunarul halatului nou, cadou de la noi doi de Crăciun, aceste sentimente murdare ale tale nu sunt pentru ea, ci pentru mine. Eu le merit, eu le caut, eu mă simt bine cu ele, eu sunt bipolarul perfect. Și ar fi cazul să recunoști că ești și tu! Ești îndrăgostit de mine până peste cap. Ți-am tras un șut în cur alaltăieri, ai avut un transfer afectiv, dinspre mine, spre ea. Așa că, dacă vrei să te iert, faci o cafea perfectă și mai vorbim în camera mea.
eu:- Și eu? De ce nu am dreptul să văd sentimentele murdare sau curate ale lui Dorel?
Mr Brasil: - Rolul femeii este să ajute bărbatul să stea la o palavră filosofică alături de alt bărbat, nu să se dea la el inconștient. Așa că, după ce te trezești la realitate cu cafeaua lui Dorel, treci la cratiță, în curând vine prânzul!
eu: - Bine. Vă las. Mă duc să mă uit la serial.
Mr Brasil:- Un episod, nu 9 cum faci de obicei!

Cum se desenează un cerc

 

Pui mâna pe o cretă sfărâmicioasă, 

eventual udă
Dai youtube-ul la maxim
Exersezi piruete până când 

circumferința nu mai e decât a ta
La cretă te uiți lung
E indicat
Poți desena cu ea un pătrat, 

cum făceau arabii medievali 

Obosind hergheliile peste coline în arșiță
Cercul acesta perfect devine un cerc de rază R
Când în el aterizează 

o Pipiță aprinsă de dor 

printr-o secantă de dreapta.