Îndrăgostește -te de mine

 

Îndrăgostește -te de mine
Fără teamă, știu să mă despart cel mai pur de tine, cu o simplă piruetă
Învățată de la bobițele de tei desprinse în zefir.
Îndrăgostește -te de mine cu blândețe,
Știu să te dezbrac de tine cu o forță mare, învățată de la firul de iarbă care țâșnește din dala de piatră.
Îndrăgostește -te de mine cu răbdare, știu să brăzdez în părul tău mătăsos dâre argintii.
Iubește -mă cum iubește bătrânul poet sunetul mării,
Cum iubește tânărul soldat steagul alb,
Cum iubește pasărea rătăcită curentul care poartă stolul spre țările calde.
Îndrăgostește -te de mine pentru că nu am ochii tăi frumoși,
Pentru că nu am binecuvântarea gesturilor tale,
Pentru că nu sunt singura femeie care își așează o șuviță după ureche când îi zâmbești.

Joc de rol: Filo-Sofie

 

     Mr Brasil, seara, după ce ne terminăm de făcut bagajele: - Nu pot pleca la drum cu voi doi! Sunteți inculți. Dar asta mai pot îngădui, avem o vară înainte. Însă trebuie să fiți sănătoși psihic. Pentru asta voi discuta nu cu eul vostru, ci cu sinele vostru.
Dorel:- Personal sau colectiv?
Mr Brasil:- Colectiv, normal.
eu:- Ce faci? Ne hipnotizezi?
Mr Brasil:- La nevoie, da. Deocamdată aplic sugestia. La tine merge mai ușor, pe Dorel trebuie să-l îmbrobodesc oleacă mai mult, e mai negru în cerul gurii decât alții. Îl iau deoparte, să nu te bagi, nu te superi. E o ședință personală.
Dorel:- Așa se discuta cu sinele colectiv, personal.
eu:- Nu te mai da mare! Știu și eu câte ceva despre ședințele de psihoterapie.
Dorel lui Mr Brasil:- De ce zici că sunt negru în cerul gurii? Fiindcă am mâncat un borcanel întreg cu dulceață de cireșe amare? Dacă le faci așa bune.... Mă refer la dulcețuri. Sau de la ultimul sărut?
Mr Brasil:- Vorbește mai încet, sunt și alții în jur. Și eu am mâinile mânjite de roșu, nu doar tu ai buzele vinete. Nu se știe la o adică pe care dintre noi îl încântă mai tare serialul la care a început să se uite ea.
eu:- Și de la care m-am oprit, era prea dur.
Mr Brasil, mie: - Cu tine încep. Te întinzi pe canapea. Eu plimb brelocul ăsta prin fața ta și tu începi să povestești simultan despre Ion și Victor Hugo.
eu:- Ion al lui Rebreanu sau al lui Platon?
Mr Brasil:- Am vrea noi să fim mai tineri cu 12 ani! Nu, Ionul lui Platon.
eu:- E despre muzica înțeleasă ca artă a muzelor și despre criticul de artă în general. Atât am apucat să citesc.
Dorel:- M-ai făcut curios. Ce zice despre criticul de artă?
Mr Brasil:- Aici e un singur psihanalist, nu doi. O întrebi când e conștientă. Acum nu e.
eu:- Dacă aud cum vorbiți cu mine și vă răspund și îmi aud și vocea, înseamnă că sunt conștientă, nu?
Mr Brasil:- Ești subconștientă, nu conștientă. Și am nevoie nu de conștiința ta, ci de sinele tău, am fost clar de la inceput. Uită-te la breloc, nu în ochii de șopârlă vicleană ai lui Dorel, care vrea să îți smulgă secrete din conversațiile noastre despre el.
Dorel:- Cum ai zis că am ochii? De șopârlă vicleană? Parcă ziceai altfel acu două ore, când ne-am trezit!  Ochii miraculoși ca apa lacurilor pline de nuferi, ochi  verzi ca jadul frunzelor de salcie ... Etc etc.
Mr Brasil:- Du-te și adu câte o cafea pentru fiecare, mai am puțin și în loc să intru eu în inconștientul tău, intri tu în al meu. Și o bagi și pe ea. Mie:- Hai, zi despre Victor Hugo.
eu: -În câte cuvinte?
Mr Brasil:- 50 maximum. Ai citit 50 de pagini, sintetizezi în 50 de cuvinte.
eu:- Bine.
Victor Hugo este unul dintre scriitorii mei preferați. Am citit Mizerabilii de 4 ori.
Mr Brasil:- Deja sunt 14 cuvinte. Mai sărim peste copilărie.
eu:- A fost al treilea copil, un fel de silogism slab, un fel de aai, cu frați mai mari puternici, sănătoși, sangvinici, el un băiat căpățânos, melancolic și fragil fizic.
Mr Brasil:- Ai deja 45 de cuvinte.
eu:- Nu e cu plus minus 5?
Mr Brasil:- Fie!
eu:- Maica-sa a iubit toată viața un alt bărbat. A fost conceput pe vârful unui munte.
Dorel:- Cine? Că am citit și eu minunata biografie a lui Maurois cine a fost conceput la munte, Victor sau bărbatul pe care maică-sa l-a iubit, l-a ascuns de furia lui Napoleon, l-a sfătuit să nu aibă încredere în viclenia curții și pe care l-a văzut pe lista condamnaților la moarte  ca trădător al împăratului și....
eu:- Țipând:- Aaa, Nuuu! Nu mă trezi așa!
Mr Brasil, calm:- Număr până la 10. La 10 te vei trezi. Nu tu ești Sofie, mama lui Victor, tu ești doar încă un inconștient fan filo-Sofie...
La 10 mă trezesc. Dorel îmi șterge obrajii de lacrimi și îmi zice:- Culmea ce bine ai jucat! Nici eu nu puteam juca mai bine moartea și dragostea simultan.
Mr Brasil:- Dorel, hai în curte să interpretăm visul femeii!
eu:- Ce vis? Așa e în mod obiectiv textul. Și de ce nu puteți de față cu mine?
Mr Brasil:- Pentru că are simboluri pe care femeile nu le înțeleg.
eu:- Cum ar fi?
Mr Brasil:- Cum ar fi numele Ion și numele Victor.
eu:- Și nu mi le puteți spune și mie?
Dorel:- Nu.
eu:- Da ce, tu știi?
Dorel:- Da
eu:- De când? De unde?
Dorel, râzând  în timp ce-l ia de umeri pe Mr Brasil:- De la Diotima, na!
Mă așez bosumflată pe scaun. Îmi aprind o țigară. Miroase frumos a trei,  adie un vânticel călduț, fumul țigării se unduiește în aer desenând frunze invizibile într-un vânt năpraznic. Mă gândesc la vremurile lui 1812, ce cumplite! Și totuși natura era la fel, dragostea la fel, geniile la fel, suferința umană la fel de mare. Nu știu dacă aș fi în stare să văd un serial după biografia lui Victor Hugo.
Mr Brasil și Dorel sigur ar putea, sunt caractere mai puternice.

Test eliminatoriu

 Mr Brasil:- Știți că e perioada examenelor, nu? 

eu:- Mie îmi spui! 

Dorel, lui Mr Brasil:- Să imprim un exemplar și pentru Petronel? 

Mr Brasil, țipând:- Nuuu! E secret. Nu spui nimănui, nici în perioade de agonie, nici în cele de extaz! Te abții de la divulgat secrete de familie. 

Dorel, cu voce moale:- Da. 

Mr Brasil:- Hai să verificăm dacă știți ceva. 

eu, lui Dorel:- Nu. Adică nu știu ce răspunsuri sunt corecte. 

Dorel:- Mie mi se par cam subiective testele lui Mr Brasil. 

Mr Brasil:- Nu e adevărat. Testele mele sunt rezultatul unor cercetări minuțioase și îndelungate. Numai nepregătiților pentru viață li se par așa. 

Ne așezăm la masă și Dorel împarte testele, iar Mr Brasil pixurile. 

eu:- Lucrăm fiecare în liniște sau citim tare? 

Mr Brasil:- Tare. Nu are rost să ne furăm căciula unul altuia. 

Dorel:- Cine citește întrebările? 

Mr Brasil:- Cine le-a făcut. 

Dorel:- Adică tu. 

Mr Brasil:- Exact. 

eu:- Hai, incepem? 

Mr Brasil:- Prima întrebare este referitoare la senzații. Cine miroase mai puternic? 

a. Un cioban

b. Un pescar 

c. Un muncitor necalificat

d. Un răzeș la Rovine

Dorel:- Clar că un pescar. 

Mr Brasil, văzând că stau cam mult pe gânduri:- Timpul de gândire este de o secundă, nu de un minut. 

eu:- Un răzeș la Rovine. 

Mr Brasil:- Ați greșit amândoi. Răspunsul corect este : un cioban. 

Și doar v-am predat lecția!

Dorel:- Hai să trecem la a doua întrebare. Când mă gândesc că asta a fost cea mai ușoară... 

Mr Brasil:- Cine are cei mai frumoși ochi? 

a. Van Gogh

b. Rimbaud

c. Andreescu

d. Wittgenstein

Și eu și Dorel simultan:- Rimbaud. 

Mr Brasil:- Greșit. Andreescu. 

Dorel:- Off! Și m-am gândit să pun c. Mie: - Din cauza ta! Mi-ai umplut capul cu Anotimpul în infern. Trebuia să mă iau după ce am citit singur. 

Mr Brasil:- Vezi! Așa înveți cum se face educația serioasă, când înveți singur. 

eu:- Trecem la 3?

Mr Brasil:- Cine are cel mai dulce galben? 

a. Rafael

b. Boticelli 

c. Grigorescu

d. Manet

Dorel:- Rafael, normal. 

eu:- Boticelli

Mr Brasil:- Dorel, ai greșit. Mie:- tu ai răspuns corect. 

Dorel:- De ce am greșit?

Mr Brasil:- Pentru că nu ai văzut Luvrul. De aia. Până la vârsta asta trebuia să îl fi văzut. Educația nu se face numai la școală. 

Dorel:- Tu ești de vină. Când am vrut să mergem, ai zis că ai nu știu ce modificări de făcut la nu știu ce orar al avioanelor. 

Mr Brasil:- Să nu mai deschidem subiectul vremurilor de tristă amintire. Nu ai știut, ai aflat acu'. 

4. ...

eu, răsfoind foile:- Sunt multe întrebări....

Mr Brasil:- Sunt, dar mai sărim peste. Facem doar 6.

Deci, 4:- Ce geniu are părul cel mai ondulat?

a. Beethoven

b. Foucault

c. Einstein

d. Leonardo da Vinci

eu:- Leonardo?

Dorel:- Beethoven?

Mr Brasil:- Foucault. 

Dorel:- Ai să vezi! Mi-o plătești!

Mr Brasil desenează în aer o ideogramă și Dorel incepe sa râdă întâi în hohote, pe urmă din ce în ce mai potolit. Zâmbindu-i dulce lui Mr Brasil, zice:- Trecem la 5?

Mr Brasil:- Da. 

Cine are cele mai bune încălțări de dans:

a. Aristotel

b. Immanuel Kant

c. Dostoievski

d. Ludovic al 14-lea. 

Dorel de uită la mine:- Zici tu sau eu?

eu:- Zi tu. 

Dorel:- Dostoievski. 

Mr Brasil:- Și tu? Răspunzi la fel?

eu:- N-are rost să o mai dau cotită. Așa e. Dostoievski. 

Mr Brasil:- Bravo! Aveți în sfârșit o șansă de trecere!

eu:- Facem o pauză? Mă duc să fumez o țigară. 

Dorel:- Vin și eu!

Mr Brasil:- Bine. Hai!

Ieșim în curte, sub nucul unde un porumbel hărnicuț cară crenguțe pentru cuib. Dorel e vesel, eu puțin preocupată. Mr Brasil culege câteva dude de pe alee și ni le împarte. Îmi plac la nebunie dudele. Sunt ca pepenii galbeni, fiecare soi are alt gust, mereu surprinzător. 

Ne întoarcem la teste. Mr Brasil zice:- Ultima întrebare e cea mai grea și cea mai ușoară. Trebuie să răspundeți bine, ca să treceți. E ca un 11 metri. Depinde victoria echipei, nu doar a voastră individuală.

Dorel:- Hai, zi! Mereu m-ai considerat egoistul familiei. 

Mr Brasil:- Hmm! Așa am zis? Înseamnă că așa e. 

Cine are cel mai puternic verde?

a. Pelicanul 

b. Mierla

c. Lăcusta

d. Șoimul 

Dorel, mie:- Zi tu prima, Mr Brasil spune că ești mai comunitară. 

eu:- Pelicanul.

Dorel:- Pelicanul. 

Mr Brasil:- Bine. Ați răspuns bine. Mai aveți mult de învățat. Nu doar la Educație plastică,  Geografie și Literatură, dar constat cu tristețe că la Istorie stați cel mai rău. Știți că Istoria întreține sentimentele patriotice, nu? 

eu:- Da.

Dorel:- Da.

Mr Brasil:- Aveți teme pentru vacanță la Istorie. După ce terminăm de făcut dulcețurile de vară vă apucați de treabă, altfel nu mai treceți în veci bacul. 

eu:- Da, mi-am dat seama, sunt conștientă. 

Dorel:- Și la munte când plecăm?

Mr Brasil:- Cum când? Mâine. Nu vine weekendul?

eu:- Și dulcețurile?

Mr Brasil:- Când venim. Ce, ți se pare că sunt pentru noi primele fructe coapte? 

Dorel iese din  sufragerie și îl auzim in curte fluierând o melodie patriotică pe care nu-mi imaginam că o știe, având în vedere vârsta lui. Îl întreb pe Mr Brasil:- Asta e Treceau batalioane române Carpații?

Mr Brasil:- Nu, e Enescu. E o arie din Oedip. 

eu:-Aaaa, da!

Decalcomania

 

      Dorel întoarce capul spre Mr Brasil care tocmai așeza ultimele pahare curate lună în vitrina din sufragerie:
- Pe asta pot s-o calc?
Mr Brasil:- Ce e aia? Dă să văd!
Eu:- Cred că e o ureche de iepure.
Mr Brasil:- Da. Poți. Vezi să n- o arzi, că e din mătase.
Dorel, manevrând încântat butonul fierului cel nou de călcat la indicația Silk- Da, lasă, am grijă.
eu:- -Și nu trebuie chiar orice e în sacul ăla călcat. Poți să mai sari peste căciuli, mănuși, șosete. ..
Dorel:- Am așa  un chef de călcat! Îmi vine să calc tot ce-mi cade sub ochi!
Mr Brasil:- Ai decalcomanie.
eu:-  Bine că măcar unul dintre noi are gena asta. Altfel trebuia să mai aducem o femeie în familie.
Dorel:- Cei mai buni bucătari sunt bărbați! Numai că gătesc doar când sunt provocați....
Mr Brasil:- Cei mai buni croitori sunt bărbați! Numai că devin modiști doar când sunt provocați.
eu:- Cei mai buni bărbați sunt bărbații șifonați? Așa ar zice prietena starului lui Mishima.
Mr Brasil:- Tu nu ?
eu:- Da!
Dorel și Mr Brasil, simultan: - Da! Și noi suntem de aceeași părere. Bărbații șifonați sunt perfecți!
eu: - Și femeile șifonate?
Dorel :- Alea sunt femei numai cu numele.
Mr Brasil, lui Dorel:- Nu te băga, nu ai experiență. Îți spun eu, femeile șifonate sunt femei melancolice.
eu:- Cum așa?
Mr Brasil:- Ai văzut cum zice Mishima, bate o rază de lună printr-o crăpătură de perdea și devii romantic. Romantic=melancolic.  Cade o picătură de apă într-o conservă de piersici albe și devii modern. Modern=sangvinic. Vezi o femeie șifonată și ești postmodern. Postmodern= flegmatic. Adică ritmic. Egal cu tine însuți.
Femeile șifonate sunt indicatorii temporali pentru postmodernitate.
eu:-:Așa îți dai seama în ce secol te-ai rătăcit?
Mr Brasil, luând teancul de tricouri călcate și împăturite de Dorel cu un gest de o gingășie minunată:- Exact!
Dorel:- Am găsit a doua ureche de iepure!
Mr Brasil:- Vezi să nu o arzi, e din mătase!
Dorel:-  Da, lasă, am grijă!

Sub craiul nou

 

Toate adierile prin florile teiului sunt brize
Toate păsările cu zborul spiralic sunt albatroși veseli
Toate fetele îmbrăcate în alb cu pletele curgand pe umeri

 sunt apariții ca din spuma mării

Toate vorbele neînțelese sunt ale unor popoare vechi și nobile
Iar gesturile tale sunt ale bucuriei revederii.

O zi optimistă se cunoaște după Dorel

 

   Dorel a ajuns acasă dimineață. Îl auzim amândoi cum se chinuie să descuie ușa. Ne dăm seama amândoi că a băut. Se clatină spre baie. Vomită, face duș și vine spre bucătărie în halatul lui Mr Brasil, o nuanță mai deschisă decât a lui. Se așează la masă, nu zice nimic, sta ca o lebădă aplecat asupra ceștii de cafea. Mr Brasil se uită la el. Știe deja cauza. Eu o intuiesc. Nu îndrăznim sa deranjăm furtuna de nisip din inima lui. Ne pare rău de el. Mr Brasil face un stanga-mprejur și vine cu două borcane de compot de cireșe și i le pune în față:- Asta mai mic e de anul trecut, iar asta de 800 de acum doi ani. Poți să bei zeama, te mai binedispui. Dorel îi face un semn să îl lase în pace. Eu ies încet din bucătărie, Mr Brasil se face că nu aude și rămâne.
După câteva minute ne întâlnim în fața casei. Mr Brasil:- Culege niște corcodușe verzi, uite aici o cutiuță, trebuie să îl trântim in pat să doarmă. Corcodușele îi vor stinge setea.
Mă apuc de golit de fructe creanga care atârnă până la pământ, anul acesta a fost prielnic pentru pomi, e încărcată.
Toată ora care urmează mă ocup de mine. Termin un roman și îmi calc o rochie.
Intru în bucătărie. Dorel plânge și ronțăie corcodușele verzi. După fiecare corcodușă, scoate din borcan câte o cireașă și îndeasă cu degetele tremurânde sâmburele în fructul lânced și stors de aromă. Îmi cere un castron gol. Îi dau. Pune în el  mâna de cireșe cu sâmburi de corcodușe în ele. Mr Brasil intră în bucătărie vesel, fredonând încet un șlagăr la modă. Mă mir că știe versurile la așa ceva. Mă mir că e interesat de muzica tinerilor. Se duce la Dorel.
Mr Brasil:- Ce facem noi doi azi? Ne ocupăm de noi sau de alții?
Dorel, brusc trezit:- Ce vrei să spui?
Mr Brasil:- Vreau să spun că deși se spune că și băieții plâng câteodată, adevărul este că băieții plâng de fiecare dată.
Dorel:- Daaaaa! și începe iar o tornada de lacrimi care sar în toate părțile.
Mr Brasil se apropie de el și-i zice: -Am o surpriză pentru tine.
Dorel:- Lasă -mă!
Mr Brasil:- E o surpriză psihologica. Nu altceva.
Dorel:- Ce? Lasă-mă cu prostiile!
Mr Brasil, brusc:- În dormitorul meu te așteaptă Ionel.
Dorel de întoarce spre el neîncrezător.
Mr Brasil:- Da, da. Du-te la el.
Dorel se ridică. E încă amețit.
Eu și Mr Brasil după el. Nici mie nu-mi vine să cred, dar așa e. În dormitorul lui Mr Brasil, Ionel, băgat până -n gat între perne și plăpumi.
Dorel:- Ce cauți în camera lui Mr Brasil?
Mr Brasil:- Nu te lua de el, eu l-am invitat.
Dorel:- Cum să nu mă iau? Ce caută în patul tau?
Mr Brasil:- Da tu ce cauți în patul lui?
Dorel:- Între noi e altceva.
Mr Brasil:- Ce e? Dragoste? Pasiune? Sex? Șuvoi de lacrimi printre borcane?
Dorel:- Nu înțelegi.
Mr Brasil:- Ba da. Treci în pat lângă el și dormiți. Vă trezesc eu când vine vremea.
eu:- Care vreme?
Mr Brasil:- Vremea să mergem toți patru la plajă.
eu:- Aaaa!
Mr Brasil iese din cameră. Îmi zice:- Trebuie să plec. Am de lucrat mult și azi lucrez pe puncte. Fă-te și tu dispărută pe undeva, mergi la un film sau la shopping. Ne vedem la 2 la braserie să mâncăm ceva. Lasă-i. Decât să-mi urle în cap doi ani că nu mai are partener, mai bine îl lăsăm să se trezească din beție.
Sunt de acord. Dorel e insuportabil când e trist. Pleoșteste toate florile.

Veni Vidi Vici

 

      Mr Brasil îmi ia haina din cui și-mi zice:- Ai terminat cu gătitul? Mergem la noaptea muzeelor sau la vernisajul prietenului meu? Crezi că e deschis non stop?
eu:- Acum, acum!
Plecăm. Mr Brasil conduce lin și repede în același timp. Ajungem când criticul de artă invitat încheia prezentarea expoziției. Îl vede pe Mr Brasil și îl salută vesel cu o fluturare de mână. Fac stânga- mprejur și  încep să mă preling pe lângă pereții plini cu tablouri înfățișand peisaje marine. Dau și peste câțiva elevi, însoțiți de părinți care mă salută cu chef de vorbă. Parcă mi se face poftă de-o țigară, dar amân. Mă opresc în fața unui tablou unde nu e nimeni. Are o atmosferă turneriană. Mă uit la norii care  învălătucesc valurile în furtună.  Sunt talouri frumoase, pictate minuțios.
- Așa trebuie să faci și tu!
Mă întorc, e Mr Brasil.  Galeria s- a golit.
eu:- Ce să fac așa? Să pictez așa? Nu am nicio șansă. Cel puțin nu în perioada asta a vieții.
Mr Brasil:- Nu e vorba de cum să pictezi, ci cum să acționezi când ești în mijlocul furtunii.
eu:- Cum?
Mr Brasil:- Înfigi paloșul în balaurul care te târâie de colo- colo.
eu:- Care paloș?  Săbiuța mea tocită de abanos?
Mr Brasil:- S-o crezi tu că mai ai săbiuța de abanos. Am văzut- o pe perna lui Dorel.
Mă caut prin toate buzunarele, nici urmă de săbiuța mea africană. Sunt dezamăgită și necăjită. Mr Brasil mă ia de braț și ne plimbăm prin galerie, îmi explică cum trebuie să privesc pictura prietenului lui și în drum spre casă îmi spune, între două solouri la chitară, de la radio:- Paloșul e lângă scăunel. Când ajungem acasă, te înarmezi. Ieși din curte, porți paloșul la tine, intri în camera ta, pui ostentativ săbiuța de abanos pe perna ta. Așa Dorel va înțelege aluzia.
eu:- Da. Mă duc la el în cameră și o iau! Și îi spun și că sunt supărară pe el că mi- a șutit- o.
Mr Brasil:- Nu e nevoie. Am luat-o eu. O ai în cameră.
Intru în camera mea, sunt ușor amețită, e o situație ciudată pentru mine. Mă uit indiferentă și văd săbiuța mea de abanos pe pernă.
Încep să mă dezbrac. Aud bătăi în ușă.
eu:- Cine e?
Dorel:- Eu, Dorel. Deschide să îți arăt ceva!
eu:- Nu mă poți aștepta în bucătărie? Mă schimb.
Dorel:- Nu te stresa, intru cu spatele.
Deschid. Dorel intră în cameră. Intră cu spatele. E gol. Pe omoplat două tatuaje: ditamai inima în flăcări și alături săbiuța mea de abanos.
Până să mă dezmeticesc, Dorel iese. Mă uit lung la pernă. Iau săbiuța de abanos și o bag sub ea.
Îl aud pe Mr Brasil că mă strigă. Intru în bucătărie. Scăunelul e ocupat de Dorel.  Mă întind pe burtă în fața lui și scot paloșul de sub scăunel.
Dorel de uită la mine derutat:- Vrei să mă decapitezi?
Mr Brasil:- Esti decapitat deja. Hai să vedem ce pereche de coarne ți se potrivesc, cerboiule! Mie:- Plecăm oleacă. Tu fă ce vrei, ai pizza și cafea. Nu ne aștepta, s-ar putea să dureze, știi că sunt încăpățânat când e vorba de gusturi.

Modelul european

 

    Intră Mr Brasil în bucătărie. Un vacarm îngrozitor, mașina de spălat storcea rufele la turația maximă, iar hota huruia fără niciun purcel fript pe aragaz. Se duce pușcă la hotă să o oprească. Dorel se ridică

de pe scaunul de la calculator și o pornește din nou.

Mr Brasil:- Ce-i cu haosul ăsta emoțional? Ești din nou hetero? Iar ai pus ochii pe ea?

Dorel nu-i răspunde, se întoarce la calculator și începe să deruleze comentariul de pe chatgpt despre Leoaică tânără iubirea cu viteza melcului.

Mr Brasil se apropie de el: - Nu auzi ce te întreb? De ce stai în gălăgie? Nu-ți mai place liniștea din casa mea?

Dorel: - M- am săturat de provincialismele tale! Vreau să mă simt un cetățean dintr-o mare metropolă occidentală.

eu:- Cred că în metropolele asiatice gălăgia este mai mare. Am văzut că în Japonia, Coreea și China este viață de noapte și ziua. Lumini, baruri deschise non stop, bazar cât cuprinde, lumini pe stradă să îți brodezi un guler sub felinare.

Dorel: - Da, așa e. Și Asia este occidentală, în caz că nu ești la curent cu noile definiții.

Mr Brasil se apropie de Dorel și îl ia tandru de umeri: - Ai observat că ne înțelegem între noi când vorbim?

Dorel: - Nu.

eu: - Da.

Mr Basil: - Știi de ce?

Dorel: - Da.

eu: -Nu.

Mr Brasil: - Am oprit cele două artefacte direct din telecomandă. Vezi, e liniște, nici mașină de spălat, nici hotă! Scoate din buzunar un telefon cu butoane demodat. Am telecomandă universală, valabilă  pentru orice aparat. Și acum, tot din telecomandă îi închid calculatorul lui Dorel ca să mă poată urmări!

Se apleacă peste birou și scoate ștecherul prelungitorului din priză. 

Dorel: - Ce telecomandă? Ce faci?! Nu vezi că am de învățat?!

Mr Brasil: - Treaba mea ce fac! Eu sunt geniul inventator al liniștii intelectuale, nu cheful tău de a mă auzi. Ce faci aici? Înveți despre memoria mecanică?

Dorel, redeschizând calculatorul cu chatgptul setat pe comentariu: - Doamne, ce m-am plictisit! Aceleași inepții zi de zi!

Mr Brasil: - Te referi la ce îți spun eu acum?

Dorel: - Aaa, nu! Mă refer la comentariul pentru Petronel.

Eu: - Cine e Petronel?

Dorel:- Ionel are un prieten, pe Georgel, iar Georgel are un frate, care e a 12 a și îl cheamă Petronel. Bine, lui nu- i place să i se spună Petronel. Cu toate că i- am explicat ca e un nume nobil, de origine latină, el vrea să i se spună Țițeica, fiindcă e bun la matematică și vrea ca fetele să înțeleagă din prima.

eu: - Ha! Petronel zis Țițeica! Ce nume asiatic! E frumușel?

Mr Brasil:- Lasă asta! Zi mai bine pentru ce trebuie eu, care sunt ditamai profesorul universitar, să îmi pun mintea cu Petronel care e licean? Vrei să îl chemăm să ne măture curtea?

Dorel: Nu are cum, stă la București.

eu:- Îți place de el?

Dorel: - E superb, așa zice Ionel. A fost Mister Metropolă acum 4 ani.

eu: - Deci îi place lui Ionel de el.

Dorel: - Lui Ionel îi place de Georgel, știi deja, ce mă mai oftici cu întrebarea. De când Ionel s-a întâlnit într-o zi cu fracsu, nu mai vrea să fie cu Georgel. Lucrează zi și noapte la Geografie cu Țițeica. M-am uitat o dată pe telefonul lui, zece aplicații cu țări, capitale, continente. De acolo am învățat că fără strategie ești terminat. 

        eu: - Strategia nu era cu Istoria? 

Mr Brasil: - Lasă-l, e geopolitică, nu auzi? Hai, zi -ne strategia, nu ne mai aburii atît.

Dorel: - Vreau să îi dau de înțeles lui Ionel să îl părăsescă pe Georgel și să mai aștepte cu Petronel.

eu:- De ce să aștepte?

Dorel: - Pentru ca e minor, a fost dat de 6 ani la școală, așa că nu are voie să aibă prieteni decât minori.

eu: - Aaa! Sindromul Verlaine....Deci ești gelos pe Ionel?

Dorel: - Ești grosolană, ca întotdeauna, așa ești!

Mr Brasil: - Nu e grosolană. Mă scutește pe mine de chinul de a formula fraze ultralungi pentru un subiect redundant.

Dorel: - Mai aveți treabă pe aici? Am de repetat comentariul. Sunt la a 4 a repetiție și tot îmi scapă idei.

eu: - Am citit că abia după a cincea repetiție începi să reții chestii neinteligibile.

Mr Brasil: - Să revenim la Petronel! Cum ai să îi bagi tu în cap lui Petronel comentariul la Leoaică dacă el are mâine examen?

Dorel: - Prin autosugestie.

Mr Brasil: - Nu prin autosugestie, se zice- prin sugestie. Autosugestie este când eu încerc să înțeleg de ce ca să ajung deasupra ta, trebuie să trec peste Ionel, Georgel și Petronel. Ce, sunt bobul de mazăre de sub saltelele prințesei? Eu mă autosugestionez, tu încerci experimente psihologice interzise nespecialiștilor.

Dorel: - Vorbești degeaba, deja nu te mai aud.

Mr Brasil mă împinge de lângă Dorel și îmi face semn să închid ușa pe dinafară. Ies.

Aud din hol două bufnituri puternice. Ionel țâșnește pe ușa bucătăriei cu măturoiul de frunze după el, astfel încât îmi dau seama că îl căutasem degeaba în magazie, era pe undeva pe după calculatorul unde lucram când vremea era prea rea sau aveam de gătit ceva îndelungat.

Intru încet. Îl văd pe Mr Barsil la calculator, derulând paginile de pe Tinder.

Îmi zice:- Ia uită- te și tu la ăsta! La Țițeica lui Dorel. Crezi că are 17 ani jumate?

eu: - Pare să aibă vreo 25.

Mr Brasil: - Fii atentă ce mesaj are la avatar: Sunt model european și întregul glob stă sub modelul european. Fii atentă ce tupeu are! Mai ceva decât Noica! Ia să văd câte like-uri are!

eu: - Îți zic eu: 800k.

Mr Brasil deschide facebookul.

Mr Brasil: - Ia să văd câte like-uri are poza aia cu Dorel: două like-uri, de la Ionel și de la Georgel! Hai să îi dăm și noi două să îi mai crească ratingul, poate se lasă de învățat comentarii de pe chatgpt.

Afară Dorel cântă: - De când ne-am sărutat/

Ești modelul meu european preferat!/

Tra la la la la la trala lala  laaaa!

Mr Brasil, mie: - Fă o cafea să bem toți trei. M-am liniștit, era să o iau razna, nu alta....

Îl cred.