Moliere, spectacol muzical la București

 

Lol și Lolita

 

E amiază. Stăm pe o pătură. Dorel butonează telefonul într-un Supermario în rețea, eu împletesc o coroniță din flori de câmp. Mr Brasil îmi întinde una câte una, alternativ flori de trifoi, de-nu- mă- uita și mușețel. Din când în când îmi ia șirul de flori și îl rotunjește, îl pune pe creștetul lui Dorel și îmi face semn să mai adaug câteva flori.
- Ne mai trebuie vreo două- trei, mă duc să mai aduc. Se ridică de pe pătură și îl văd cum caută prin iarbă, din ce în ce mai departe.
Dorel:- Crezi că Lol e masculinul de la Lolita?
eu:- Întreabă-l pe Mr Brasil. N-am știut niciodată dacă Lol e de bine sau de rău. Din ce îmi amintesc, Lolita e de rău pentru un profesor trecut de prima tinerețe.
Dorel:- Nu te-am întrebat dacă e de bine sau nu, ci dacă e masculinul. Și eu nu sunt trecut de prima tinerețe.
eu:-Da, nu ești.
Dorel:- Iar tu nu ești nici atât.
eu:- Da, eu sunt în pericolul de a nu fi profesor, și asta încă de când eram în plină tinerețe. De Lolite și Loli trebuie fugit, cel puțin în învățământ. La noi la școală există comisii care consideră non-etic să fii în combinație cu Loli sau Lolite.
Dorel:- Da să fii tu însuți Lol sau Lolita nu consideră non-etic?
eu:- Nu, dimpotrivă, e considerat normal. Chiar și profesorii în etate se străduiesc să fie mai tineri decât scrie în buletin.
Mr Brasil, apărut brusc:- Profesorii sunt de fapt anti- Lol, și chiar anti- Lolite.
eu:- Cam așa e.
Dorel:- Dar oare cum își dau seama?
Mr Brasil:- După culoarea mașinii.
eu și Dorel:- După ce? !!!
Mr Brasil:- Gândiți-vă, dacă ați fi tineri, ce culoare de mașină ați avea?
Dorel:- Eu sunt tânăr. Mi-aș lua o vernilă.
Mr Brasil, văzând că tac și ronțăi un fir de iarbă:- Și tu?
eu:- Roșie, cred.
Dorel:- Asta fiindcă te uiți la filme clasice.
Mr Brasil:- Eu mi-aș lua o mașină în două  culori, oricare complementare.
Așa, deci, ați observat că atât tinerii cât și adulții au aceleași culori de mașini în lumea profesorilor? Asta ce înseamnă?
Dorel:- Că e plină lumea de anti-Loli și anti-Lolite?
Mr Brasil:- Dimpotrivă, că nu îi mai poți deosebi. Asta înseamnă că e suficientă o replică să devii Lol și Lolita. E un fenomen care arată superficialitate.

Dorel:- Superficialitate în iubire?
Mr Brasil:- Nu, sentimentele umane sunt puternice în continuare, ceea ce e îngrijorător este faptul că oricine crede că poate scrie ca Nabokov.
eu:- Da. Așa e. Trist.
Dorel:- Nu se zice trist, se zice LOL.
Mr Brasil:- Stai locului nu te mai fâțâi atât! mie:- Gata, e potrivită! Poți să o închei.
eu:- Ce frumos ești cu coroniță!
Dorel:- Stai să îmi fac un selfie! Of, nu mai am baterie.
eu:- Noica spune...
Dorel:- Dacă îmi dai bateria ta externă, te las să îmi spui ce zice Noica.
eu:- Măgarule! Exact ca elevii mei! Lolule! Ține!
Dorel:- Hai, zi, ce spune Noica.
eu:- Noica spune că tehnologia a apărut în epoca modernă din cauza infidelității savanților, filosofilor și teologilor față de rațiunea dialectică. Dacă grecii ar fi trădat rațiunea dialectică, apărea încă din antichitate.
Mr Brasil:- Interesant. Gata selfiurile! Hai să fugim la cabană! Vine ploaia!
Dorel:- Ce ploaie? Din norul ăsta rătăcit pe care l-ai cules de după deal?
Mr Brasil:- Deci ai observat?! Lol!  mie:- Hai strânge coșul, eu adun rachetele și mingile. Hai, repede!
Strâng repede ustensilele de la pic-nic, apucăm amândoi capetele păturii și îl răsturnăm pe Dorel în iarbă, după ce îl legănăm un pic ca pe un copil pe pătură. E slăbuț și e ușor.  Are  părul plin de fân și frunze și își ține cu mândrie coronița pe cap. Mr Brasil ne îmboldește să alergăm.
Ajungem la cabană odată cu primul tunet care când bubuie se zdrăngăne totul în jur. Încuiem ușa și ne repezim să închidem geamurile. Ploaia începe  brusc și atmosfera se întunecă. Fulgerele transforma cabana într-o recuzită de film SF, luminată de sfâșieri albastre. Stăm cu ochii lipiți de geamul ușii. Mr Brasil se apropie de Dorel și îi adună iarba uscată din plete.
-Uite, ai și o buburuză!
Dorel, bucuros, o lasă să i se plimbe pe braț:- Am salvat-o din furtună. LOL!
eu:-Te măriți în curând, Lolito!
Mr Brasil:- Cu cine?
Dorel, șotios:- Cu un profesor bătrân, cu cine crezi?

eu:-Lol!

Îndrăgostește -te de mine

 

Îndrăgostește -te de mine
Fără teamă, știu să mă despart cel mai pur de tine, cu o simplă piruetă
Învățată de la bobițele de tei desprinse în zefir.
Îndrăgostește -te de mine cu blândețe,
Știu să te dezbrac de tine cu o forță mare, învățată de la firul de iarbă care țâșnește din dala de piatră.
Îndrăgostește -te de mine cu răbdare, știu să brăzdez în părul tău mătăsos dâre argintii.
Iubește -mă cum iubește bătrânul poet sunetul mării,
Cum iubește tânărul soldat steagul alb,
Cum iubește pasărea rătăcită curentul care poartă stolul spre țările calde.
Îndrăgostește -te de mine pentru că nu am ochii tăi frumoși,
Pentru că nu am binecuvântarea gesturilor tale,
Pentru că nu sunt singura femeie care își așează o șuviță după ureche când îi zâmbești.

Joc de rol: Filo-Sofie

 

     Mr Brasil, seara, după ce ne terminăm de făcut bagajele: - Nu pot pleca la drum cu voi doi! Sunteți inculți. Dar asta mai pot îngădui, avem o vară înainte. Însă trebuie să fiți sănătoși psihic. Pentru asta voi discuta nu cu eul vostru, ci cu sinele vostru.
Dorel:- Personal sau colectiv?
Mr Brasil:- Colectiv, normal.
eu:- Ce faci? Ne hipnotizezi?
Mr Brasil:- La nevoie, da. Deocamdată aplic sugestia. La tine merge mai ușor, pe Dorel trebuie să-l îmbrobodesc oleacă mai mult, e mai negru în cerul gurii decât alții. Îl iau deoparte, să nu te bagi, nu te superi. E o ședință personală.
Dorel:- Așa se discuta cu sinele colectiv, personal.
eu:- Nu te mai da mare! Știu și eu câte ceva despre ședințele de psihoterapie.
Dorel lui Mr Brasil:- De ce zici că sunt negru în cerul gurii? Fiindcă am mâncat un borcanel întreg cu dulceață de cireșe amare? Dacă le faci așa bune.... Mă refer la dulcețuri. Sau de la ultimul sărut?
Mr Brasil:- Vorbește mai încet, sunt și alții în jur. Și eu am mâinile mânjite de roșu, nu doar tu ai buzele vinete. Nu se știe la o adică pe care dintre noi îl încântă mai tare serialul la care a început să se uite ea.
eu:- Și de la care m-am oprit, era prea dur.
Mr Brasil, mie: - Cu tine încep. Te întinzi pe canapea. Eu plimb brelocul ăsta prin fața ta și tu începi să povestești simultan despre Ion și Victor Hugo.
eu:- Ion al lui Rebreanu sau al lui Platon?
Mr Brasil:- Am vrea noi să fim mai tineri cu 12 ani! Nu, Ionul lui Platon.
eu:- E despre muzica înțeleasă ca artă a muzelor și despre criticul de artă în general. Atât am apucat să citesc.
Dorel:- M-ai făcut curios. Ce zice despre criticul de artă?
Mr Brasil:- Aici e un singur psihanalist, nu doi. O întrebi când e conștientă. Acum nu e.
eu:- Dacă aud cum vorbiți cu mine și vă răspund și îmi aud și vocea, înseamnă că sunt conștientă, nu?
Mr Brasil:- Ești subconștientă, nu conștientă. Și am nevoie nu de conștiința ta, ci de sinele tău, am fost clar de la inceput. Uită-te la breloc, nu în ochii de șopârlă vicleană ai lui Dorel, care vrea să îți smulgă secrete din conversațiile noastre despre el.
Dorel:- Cum ai zis că am ochii? De șopârlă vicleană? Parcă ziceai altfel acu două ore, când ne-am trezit!  Ochii miraculoși ca apa lacurilor pline de nuferi, ochi  verzi ca jadul frunzelor de salcie ... Etc etc.
Mr Brasil:- Du-te și adu câte o cafea pentru fiecare, mai am puțin și în loc să intru eu în inconștientul tău, intri tu în al meu. Și o bagi și pe ea. Mie:- Hai, zi despre Victor Hugo.
eu: -În câte cuvinte?
Mr Brasil:- 50 maximum. Ai citit 50 de pagini, sintetizezi în 50 de cuvinte.
eu:- Bine.
Victor Hugo este unul dintre scriitorii mei preferați. Am citit Mizerabilii de 4 ori.
Mr Brasil:- Deja sunt 14 cuvinte. Mai sărim peste copilărie.
eu:- A fost al treilea copil, un fel de silogism slab, un fel de aai, cu frați mai mari puternici, sănătoși, sangvinici, el un băiat căpățânos, melancolic și fragil fizic.
Mr Brasil:- Ai deja 45 de cuvinte.
eu:- Nu e cu plus minus 5?
Mr Brasil:- Fie!
eu:- Maica-sa a iubit toată viața un alt bărbat. A fost conceput pe vârful unui munte.
Dorel:- Cine? Că am citit și eu minunata biografie a lui Maurois cine a fost conceput la munte, Victor sau bărbatul pe care maică-sa l-a iubit, l-a ascuns de furia lui Napoleon, l-a sfătuit să nu aibă încredere în viclenia curții și pe care l-a văzut pe lista condamnaților la moarte  ca trădător al împăratului și....
eu:- Țipând:- Aaa, Nuuu! Nu mă trezi așa!
Mr Brasil, calm:- Număr până la 10. La 10 te vei trezi. Nu tu ești Sofie, mama lui Victor, tu ești doar încă un inconștient fan filo-Sofie...
La 10 mă trezesc. Dorel îmi șterge obrajii de lacrimi și îmi zice:- Culmea ce bine ai jucat! Nici eu nu puteam juca mai bine moartea și dragostea simultan.
Mr Brasil:- Dorel, hai în curte să interpretăm visul femeii!
eu:- Ce vis? Așa e în mod obiectiv textul. Și de ce nu puteți de față cu mine?
Mr Brasil:- Pentru că are simboluri pe care femeile nu le înțeleg.
eu:- Cum ar fi?
Mr Brasil:- Cum ar fi numele Ion și numele Victor.
eu:- Și nu mi le puteți spune și mie?
Dorel:- Nu.
eu:- Da ce, tu știi?
Dorel:- Da
eu:- De când? De unde?
Dorel, râzând  în timp ce-l ia de umeri pe Mr Brasil:- De la Diotima, na!
Mă așez bosumflată pe scaun. Îmi aprind o țigară. Miroase frumos a trei,  adie un vânticel călduț, fumul țigării se unduiește în aer desenând frunze invizibile într-un vânt năpraznic. Mă gândesc la vremurile lui 1812, ce cumplite! Și totuși natura era la fel, dragostea la fel, geniile la fel, suferința umană la fel de mare. Nu știu dacă aș fi în stare să văd un serial după biografia lui Victor Hugo.
Mr Brasil și Dorel sigur ar putea, sunt caractere mai puternice.

Test eliminatoriu

 Mr Brasil:- Știți că e perioada examenelor, nu? 

eu:- Mie îmi spui! 

Dorel, lui Mr Brasil:- Să imprim un exemplar și pentru Petronel? 

Mr Brasil, țipând:- Nuuu! E secret. Nu spui nimănui, nici în perioade de agonie, nici în cele de extaz! Te abții de la divulgat secrete de familie. 

Dorel, cu voce moale:- Da. 

Mr Brasil:- Hai să verificăm dacă știți ceva. 

eu, lui Dorel:- Nu. Adică nu știu ce răspunsuri sunt corecte. 

Dorel:- Mie mi se par cam subiective testele lui Mr Brasil. 

Mr Brasil:- Nu e adevărat. Testele mele sunt rezultatul unor cercetări minuțioase și îndelungate. Numai nepregătiților pentru viață li se par așa. 

Ne așezăm la masă și Dorel împarte testele, iar Mr Brasil pixurile. 

eu:- Lucrăm fiecare în liniște sau citim tare? 

Mr Brasil:- Tare. Nu are rost să ne furăm căciula unul altuia. 

Dorel:- Cine citește întrebările? 

Mr Brasil:- Cine le-a făcut. 

Dorel:- Adică tu. 

Mr Brasil:- Exact. 

eu:- Hai, incepem? 

Mr Brasil:- Prima întrebare este referitoare la senzații. Cine miroase mai puternic? 

a. Un cioban

b. Un pescar 

c. Un muncitor necalificat

d. Un răzeș la Rovine

Dorel:- Clar că un pescar. 

Mr Brasil, văzând că stau cam mult pe gânduri:- Timpul de gândire este de o secundă, nu de un minut. 

eu:- Un răzeș la Rovine. 

Mr Brasil:- Ați greșit amândoi. Răspunsul corect este : un cioban. 

Și doar v-am predat lecția!

Dorel:- Hai să trecem la a doua întrebare. Când mă gândesc că asta a fost cea mai ușoară... 

Mr Brasil:- Cine are cei mai frumoși ochi? 

a. Van Gogh

b. Rimbaud

c. Andreescu

d. Wittgenstein

Și eu și Dorel simultan:- Rimbaud. 

Mr Brasil:- Greșit. Andreescu. 

Dorel:- Off! Și m-am gândit să pun c. Mie: - Din cauza ta! Mi-ai umplut capul cu Anotimpul în infern. Trebuia să mă iau după ce am citit singur. 

Mr Brasil:- Vezi! Așa înveți cum se face educația serioasă, când înveți singur. 

eu:- Trecem la 3?

Mr Brasil:- Cine are cel mai dulce galben? 

a. Rafael

b. Boticelli 

c. Grigorescu

d. Manet

Dorel:- Rafael, normal. 

eu:- Boticelli

Mr Brasil:- Dorel, ai greșit. Mie:- tu ai răspuns corect. 

Dorel:- De ce am greșit?

Mr Brasil:- Pentru că nu ai văzut Luvrul. De aia. Până la vârsta asta trebuia să îl fi văzut. Educația nu se face numai la școală. 

Dorel:- Tu ești de vină. Când am vrut să mergem, ai zis că ai nu știu ce modificări de făcut la nu știu ce orar al avioanelor. 

Mr Brasil:- Să nu mai deschidem subiectul vremurilor de tristă amintire. Nu ai știut, ai aflat acu'. 

4. ...

eu, răsfoind foile:- Sunt multe întrebări....

Mr Brasil:- Sunt, dar mai sărim peste. Facem doar 6.

Deci, 4:- Ce geniu are părul cel mai ondulat?

a. Beethoven

b. Foucault

c. Einstein

d. Leonardo da Vinci

eu:- Leonardo?

Dorel:- Beethoven?

Mr Brasil:- Foucault. 

Dorel:- Ai să vezi! Mi-o plătești!

Mr Brasil desenează în aer o ideogramă și Dorel incepe sa râdă întâi în hohote, pe urmă din ce în ce mai potolit. Zâmbindu-i dulce lui Mr Brasil, zice:- Trecem la 5?

Mr Brasil:- Da. 

Cine are cele mai bune încălțări de dans:

a. Aristotel

b. Immanuel Kant

c. Dostoievski

d. Ludovic al 14-lea. 

Dorel de uită la mine:- Zici tu sau eu?

eu:- Zi tu. 

Dorel:- Dostoievski. 

Mr Brasil:- Și tu? Răspunzi la fel?

eu:- N-are rost să o mai dau cotită. Așa e. Dostoievski. 

Mr Brasil:- Bravo! Aveți în sfârșit o șansă de trecere!

eu:- Facem o pauză? Mă duc să fumez o țigară. 

Dorel:- Vin și eu!

Mr Brasil:- Bine. Hai!

Ieșim în curte, sub nucul unde un porumbel hărnicuț cară crenguțe pentru cuib. Dorel e vesel, eu puțin preocupată. Mr Brasil culege câteva dude de pe alee și ni le împarte. Îmi plac la nebunie dudele. Sunt ca pepenii galbeni, fiecare soi are alt gust, mereu surprinzător. 

Ne întoarcem la teste. Mr Brasil zice:- Ultima întrebare e cea mai grea și cea mai ușoară. Trebuie să răspundeți bine, ca să treceți. E ca un 11 metri. Depinde victoria echipei, nu doar a voastră individuală.

Dorel:- Hai, zi! Mereu m-ai considerat egoistul familiei. 

Mr Brasil:- Hmm! Așa am zis? Înseamnă că așa e. 

Cine are cel mai puternic verde?

a. Pelicanul 

b. Mierla

c. Lăcusta

d. Șoimul 

Dorel, mie:- Zi tu prima, Mr Brasil spune că ești mai comunitară. 

eu:- Pelicanul.

Dorel:- Pelicanul. 

Mr Brasil:- Bine. Ați răspuns bine. Mai aveți mult de învățat. Nu doar la Educație plastică,  Geografie și Literatură, dar constat cu tristețe că la Istorie stați cel mai rău. Știți că Istoria întreține sentimentele patriotice, nu? 

eu:- Da.

Dorel:- Da.

Mr Brasil:- Aveți teme pentru vacanță la Istorie. După ce terminăm de făcut dulcețurile de vară vă apucați de treabă, altfel nu mai treceți în veci bacul. 

eu:- Da, mi-am dat seama, sunt conștientă. 

Dorel:- Și la munte când plecăm?

Mr Brasil:- Cum când? Mâine. Nu vine weekendul?

eu:- Și dulcețurile?

Mr Brasil:- Când venim. Ce, ți se pare că sunt pentru noi primele fructe coapte? 

Dorel iese din  sufragerie și îl auzim in curte fluierând o melodie patriotică pe care nu-mi imaginam că o știe, având în vedere vârsta lui. Îl întreb pe Mr Brasil:- Asta e Treceau batalioane române Carpații?

Mr Brasil:- Nu, e Enescu. E o arie din Oedip. 

eu:-Aaaa, da!

Decalcomania

 

      Dorel întoarce capul spre Mr Brasil care tocmai așeza ultimele pahare curate lună în vitrina din sufragerie:
- Pe asta pot s-o calc?
Mr Brasil:- Ce e aia? Dă să văd!
Eu:- Cred că e o ureche de iepure.
Mr Brasil:- Da. Poți. Vezi să n- o arzi, că e din mătase.
Dorel, manevrând încântat butonul fierului cel nou de călcat la indicația Silk- Da, lasă, am grijă.
eu:- -Și nu trebuie chiar orice e în sacul ăla călcat. Poți să mai sari peste căciuli, mănuși, șosete. ..
Dorel:- Am așa  un chef de călcat! Îmi vine să calc tot ce-mi cade sub ochi!
Mr Brasil:- Ai decalcomanie.
eu:-  Bine că măcar unul dintre noi are gena asta. Altfel trebuia să mai aducem o femeie în familie.
Dorel:- Cei mai buni bucătari sunt bărbați! Numai că gătesc doar când sunt provocați....
Mr Brasil:- Cei mai buni croitori sunt bărbați! Numai că devin modiști doar când sunt provocați.
eu:- Cei mai buni bărbați sunt bărbații șifonați? Așa ar zice prietena starului lui Mishima.
Mr Brasil:- Tu nu ?
eu:- Da!
Dorel și Mr Brasil, simultan: - Da! Și noi suntem de aceeași părere. Bărbații șifonați sunt perfecți!
eu: - Și femeile șifonate?
Dorel :- Alea sunt femei numai cu numele.
Mr Brasil, lui Dorel:- Nu te băga, nu ai experiență. Îți spun eu, femeile șifonate sunt femei melancolice.
eu:- Cum așa?
Mr Brasil:- Ai văzut cum zice Mishima, bate o rază de lună printr-o crăpătură de perdea și devii romantic. Romantic=melancolic.  Cade o picătură de apă într-o conservă de piersici albe și devii modern. Modern=sangvinic. Vezi o femeie șifonată și ești postmodern. Postmodern= flegmatic. Adică ritmic. Egal cu tine însuți.
Femeile șifonate sunt indicatorii temporali pentru postmodernitate.
eu:-:Așa îți dai seama în ce secol te-ai rătăcit?
Mr Brasil, luând teancul de tricouri călcate și împăturite de Dorel cu un gest de o gingășie minunată:- Exact!
Dorel:- Am găsit a doua ureche de iepure!
Mr Brasil:- Vezi să nu o arzi, e din mătase!
Dorel:-  Da, lasă, am grijă!

Sub craiul nou

 

Toate adierile prin florile teiului sunt brize
Toate păsările cu zborul spiralic sunt albatroși veseli
Toate fetele îmbrăcate în alb cu pletele curgand pe umeri

 sunt apariții ca din spuma mării

Toate vorbele neînțelese sunt ale unor popoare vechi și nobile
Iar gesturile tale sunt ale bucuriei revederii.