Era vineri şi am
început să mă simt plană
Bidimensională
ca o lamă
Stăteam
cu nasul în jos de obicei
Cu
ironiile pe limbă ca niste boia de ardei
Dar
azi nu mişcau şi nu pişcau
Ce
mă plictiseau !
Atunci
am început să fiu scalară
Într-o
lume subţire ca un fir de liţă
Soluţia era o
evadare
Pusă la cale cu
multă rigoare
Siguranţa mea
atîrnă de dumneata,
Domnul
cu lumina.
