Cum am devenit o fantezie a ta, nu fantezia aia care aduce cafea, ci una electrocasnică

Era vineri şi am început să mă simt plană

Bidimensională ca o lamă

Stăteam cu nasul în jos de obicei

Cu ironiile pe limbă ca niste boia de ardei

Dar azi nu mişcau şi nu pişcau

Ce mă plictiseau !

Atunci am început să fiu scalară

Într-o lume subţire ca un fir de liţă

Soluţia era o evadare

Pusă la cale cu multă rigoare

Siguranţa mea atîrnă de dumneata,

Domnul cu lumina.