E seară. Apusul incandescent ne țintuiește, pe mine și Mr Brasil în fața ferestrei. Stăm muți și respirăm sincron.
Deodată bătăi puternice în ușă. Tresărim. Nu sunt bătăi normale. Se intensifică și devin mai puternice. Mr Brasil:- Du-te tu. N-am chef de Dorel.
eu:- O fi pățit ceva.
Mr Brasil:- N-a pățit nimic. Bate cu picioarele, nu auzi?
Merg și deschid. Dorel, cu brațele pline de ghivece cu cactuși se repede în sufragerie.
Dorel:- Ce m- ați făcut să aștept atâta? Sunteți surzi?
eu:- De unde să știm că ești așa de... înțepat? Ce faci cu atâția cactuși?
Dorel:- Îl vezi? îmi zice arătând spre Mr Brasil. Nu mai dă doi bani pe mine. Am cumpărat cactușii ăștia ca semn al afecțiunii și încrederii mele în viitorul alături de el.
Mr Brasil se întoarce și se apropie. Atinge cactușii încet:
- Cum crezi că mă vei îmbuna? Cu niste plante care înfloresc o dată la 100 de ani?
Dorel:- Nu chiar așa de greu. Vânzătorul a spus că sunt pe cale să înflorească în curând.
Mr Brasil:- Ia- i de aici! Mă deprimă florile fără flori.
Dorel:- Sigur că îi iau. Îi pun la mine. Vreau să îi și studiez puțin.
eu:- Să nu îi pui la geam! E periculos pentru mine să ii manevrez.
Dorel:- De ce să îi manevrezi tu? Îi manevrez eu. Sau cel mult Mr Brasil. Vezi -ți de mușcatele tale!
eu:-Ok.
Mr Brasil îl împinge pe Dorel spre un colț al încăperii și îi șoptește:
Mr Brasil:- Ce crezi, că mă cumperi cu niște flori din viitor?
Dorel, blând:- Nu sunt din viitor, sunt dintr- un trecut îndepărtat. Vânzătorul mi- a spus că au mai înflorit o dată acum 25 de ani, când el era student.
Mr Brasil:- Deci ai regrete?
Dorel:- Într- un fel, da.
Mr Brasil:- Ai regrete tardive, nu-i așa?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- Vreau să te îmbrățișez!
Dorel îl cuprinde în brațe.
Mr Brasil:- Atinge- mi fața!
Dorel pune încet palmele pe obrajii lui.
Țipă, se retrage și zice:- Ce- i cu tine? Ce- ai pățit?
Mr Brasil:- E barba mea invizibilă. Așa- i că e mai țepoasă decât cactușii tăi obosiți?
Dorel:- Daaaa!
Mr Brasil:- Nu țepii îmi lipsesc mie, nici oboseala plantelor. Îmi lipsește frumusețea.
Dorel:-Aaa!! Îi duc înapoi!
Mr Brasil:- Nu, lasă- i. Sunt și ei un semn.
eu:- Ce semn?
Mr Brasil, mie:- Un semn că animalului ăstuia îi place lumina.
