Dansul fluturilor

    Stau cu Dorel la focul care mocnește sub jăratic. Din când în când el ia un bețișor și lovește lemnele arse. Sar scântei puzderie și ne bucuram amândoi. Mr Brasil, pe fotoliul de paie, citește cu calculatorul pe genunchi. Stă pe verandă,  la lumina becului atârnat deasupra. Deodată se ridică și vine la noi.
-Când aduceți ceaiul ăla de la ora 5?
Dorel:- E 11 jumate noaptea.
Mr Brasil:- Deci ați întârziat cu peste  6 ore. Gata! Plecați amândoi de la foc! Stau eu și mă joc. Voi mergeți și pregătiți cina.!
eu:- Cina de la miezul nopții. Ha!
Dorel:- Nu, nu se numea așa filmul. Se numea Ghici cine vine la cină.
Mr Brasil:- Nu, se numea Mi-e foame și puturoșii mă pun să mănânc răbdări prăjite. Ați dispărut?
Plec cu Dorel. Dorel zice:- Lasă că fac eu repede ceva. Stai aici , stai pe telefon. Mă anunți din 15 în 15 minute .
eu:- Aoleu! Credeam că faci un sendviș pentru fiecare și aduci niște limonadă.
Dorel:- Ce, e 11 dimineața? Nici gând!
Mă așez pe fotoliul unde stătuse Mr Brasil și încep să mă uit la fluturii de noapte care dansau sub bec.
Deodată simt miros de ars.
Mă uit la telefon, ora 1.
Mă reped în bucătărie. Fumăraie să o tai cu cuțitul, Dorel nicăieri. În cuptor, friptura carbonizată. Aragazul totuși închis. Mă reped în camere să îl caut pe Dorel, nimic, mă uit pe după mobile, sub mese, nimic. Ies în viteză și alerg spre Mr Brasil. La foc,  cei doi stau îmbrățișați, ținându-se de umeri. Au lângă ei câteva beri pline și vreo 3 goale. De jur împrejur caserole, farfurii, tacâmuri, fructe, o jumătate de tort pe un platou pe care urcau fara jenă furnici.  Stau câteva clipe descumpănită.
Mă întorc spre casă, deschid larg ferestrele și ușa, îmi iau o pătură, mă înfășor în ea și mă culc în fotoliu din nou.
Mă trezește Mr Brasil:- Pe tine trebuie să te adorm ca să înțelegi că ești numai a mea! Hai să mergi în cameră. Dormim înăuntru.
eu:- Gata, s-a aerisit? Putem intra?
Mr Brasil:- Da.
eu:- Și Dorel?
Mr Brasil:- Doarme buștean de mult.
eu:- Cat e ceasul?
Mr Brasil:- 3 și ceva.
eu:- Scuze, nu știu cum de am adormit.
Mr Brasil:- Știu eu. Fluturii dresați de Dorel.
eu, în timp ce Mr Brasil îmi așează o pernă sub cap: - Dorel poate să dreseze animale?
Mr Brasil:- Normal, i-a învățat pe fluturi să danseze pe muzică latino. Asta  e cea mai eficientă.
eu:- Și friptura? Fumul?
Mr Brasil:- Ai visat. Are și dansul ăsta un efect secundar. Trebuie  să mai lucreze Dorel oleacă la figuri, dar se pare că e dificil fără niciun model paralel  uman.
eu:- Ce bine!  E cam melancolic de la o vreme, acum îmi explic de ce.
Mr Brasil: - Fluturii sunt așa de sensibili, imediat se supără dacă nu-i tratezi cu respectul necesar.  Dă-te mai încolo!
eu:- Dormi aici?
Mr Brasil:- Siempre, me amor!
Mă ia în brațe și mă leagănă încet. Adorm.

Dorul

- Când apare dorul în cultura română? 

-A două zi după nuntă! :)