 |
| Kandinsky- Composition |
Bunului meu poet gay,
dedicație lui Walt Whitman
se spunea odată, in zona Pacificului de Nord, că atunci când pinguinii înoată, e vremea ca prima frunză să cadă
dar eu nu înțeleg nici acum, n-am înțeles nici atunci și nici nu voi pricepe vreodată de ce pinguinii înoată.
spun asta pentru ca toți pinguinii au în jurul lor multiple exemple, unele vulpi au plute, unii schiori au munte, există vulturi cu zbor odihnitor, care atunci când vor, se odihnesc pe cușmile păstorilor.
dincolo de aceste afaceri mărunte: de unde vii, unde te duci, și cat timp ai chef să te rotești în fața ființărilor, există totuși o nelămurire în mințile actorilor:
de ce nu s-a făcut Picasso toreador?
de ce revoluția pașoptistă nu l-a introdus și pe Whitman în decor?
cât de aproape de mașina cu aburi este presa țiganilor?
de ce lui Whitt nu i-a priit?
în ce mă privește pe mine, m-am săturat să fiu fugărit.
nu fiindcă sunt jidan, nu fiindcă n-am un an, nu fiindcă sunt pimpongar,
ci fiindcă nu sunt câine, ci om.
dacă nu ma sădesc, nu răsar.
dacă nu mă înfig, nu pot să împing,
dacă nu mă apuc, nu pot să mă duc.
îmi place și talpa, îmi place și ceafa, îmi place și glezna, dar nu când sunt așezată cu fața la papuc.
I love you, my whitt.
